Am dat în ”The New Yorker” peste un interviu interesant despre politicianul dominant al Ungariei, Viktor Orbán. Rând pe rând, toate poziționările majore ale premierului Ungariei sunt explicate și corelate. Multe observații nu sunt noi, dar ansamblul e instructiv și coerent. Astfel, în interviul cu Kim Lane Scheppele, profesoară de sociologie la Princeton și o bună cunoscătoare a politicii ungare, se arată că Viktor Orbán nu are nicio ideologie, deși el se recomandase drept un reprezentant al „iliberalismului” și apoi al creștin-democrației. De fapt, în Ungaria doar o zecime din populație, potrivit sondajelor, merge regulat la biserică, iar Viktor Orbán nu se numără printre ei. Face mare caz de tradițiile catolice ale Ungariei, dar provine dintr-o familie calvină, așadar din minoritatea religioasă a țării. Retorica lui conservatoare maschează de fapt o recuperare a simbolismului inaugurat în perioada interbelică de Horthy, care promitea o Ungarie Mare unificată sub coroana primită de la papă de Ștefan, primul rege creștin al Ungariei medievale. Tot la capitolul ideologic, observații similare s-ar putea face și la adresa anticomunismului afișat al lui Viktor Orbán. În teren, pe comuniștii fostului regim nu îi găsești în Partidul Socialist, ci în partidul lui Orbán.
Strategia lui Viktor Orbán este de fapt una pragmatică: se poziționează declarativ așa încât să obțină cât mai multe voturi. Cu voturile obținute își mărește influența. „E un fel de Trump, dar mai deștept”, spune Kim Lane Scheppele, care remarcă la amândoi interesul primar pentru câștigul personal. Numai că Trump se trezea dimineața și dădea ordine oamenilor să execute ce îi trecuse prin cap, în vreme ce Orbán dă ordine ca partidul său să treacă prin parlament o lege prin care să-și atingă scopurile. Aceste legi au rolul de bază de a canaliza resursele economice în zona controlată de el; ceilalți, care rămân în afara sistemului, sunt privați de accesul la capitalizare și iau calea exilului. De la venirea lui Orbán la putere, circa o zecime din populația de zece milioane a Ungariei a emigrat.
Perspectivele sunt sumbre. Chiar dacă va câștiga vreodată alegerile, opoziția va guverna în sistemul creat de Orbán. Având două treimi din parlament, partidul lui Orbán a modificat constituția în acord cu direcția dorită de liderul său. Ca să răstoarne această direcție, opoziția va avea nevoie tot de două treimi din parlament. Ceea ce nu va putea realiza cu siguranță în viitorul previzibil.
Puteți citi aici interviul din ”The New Yorker”.
______________
Foto: Viktor Orbán/ facebook.com/orbanviktor
