Motto: ,,Cei care caută mereu esențialul ajung să-L descopere pe DUMNEZEU” Victor Socaciu
Îngerul cu chitara m-a condus pe drumul poeziei. Iată cum a fost.
Zi de lucru la Festivalul Om Bun, ediția cu numărul 30 care a avut loc la Breaza, la începutul săptămânii. Adică facem interviuri, vedem care e atmosfera, ne documentăm într-un cuvânt pentru textele viitoare din ziare, reviste, agenții de presă, pentru intervenții la posture de radio și televiziune, pentru webinare și toate celelalte.
Dar viața îți rezervă multe surprize pe teren. Plăcute!
La secretariatul evenimentului este un stand de vânzare. Aici, în afară de bilete, se poate procura un compact disc ce reunește pe el cele mai frumoase melodi ale unui cantautor sau altul. Ori poate dorești o carte. Văd un volum cu autor cunoscut. Victor Socaciu. Titlul este așa: ,,Chipul de la capătul drumului”. Deschid cartea și aflăm conținutul: poeme și aforisme.
Eu îl știam pe Victor Socaciu un om cu chitara. Alături de Vasile Șeicaru, Ștefan Hrușcă, Mircea Vintilă, Vali Sterian, Mircea Baniciu și ceilalți.
De cele mai multe ori, Victor Socaciu cânta pe versurile lui Adrian Păunescu.
Dar iată acum îl descoperim pe Victor Socaciu poetul. Două sunt temele sale predilecte. Prima este apropierea de universul divin. Încă de la început vedem cu a învățat rugăciunea inimii de la un călugăr de pe Muntele Athos.
A doua este iubirea, erosul. Portretul iubitei este chiar chipul de la capătul drumului.
Iată și câteva titluri cu rânduri aforistice:
„Pastel”, „Șantier”, „Autopsie”, „Idilică”, până la vibrația cerebrală a versului, fie el alb sau liber în „Cadoul”, ,„Alpinistul”, „Cămașa cea din rai”,„Rucsacul”, „Nici un cuvânt”, fie „în dulcele stil clasic”, după cum ar fi spus Nichita Stănescu: „Amin”, „Omul cu chitară”, „Ghinion”.
Concret, am mers acasă și am citit pagină după pagină până s-a terminat cartea, până la coperta a 4-a.
Am dat foaie cu foaie cu bucuria descoperirii unui poet. Aceasta este cartea de debut la cântărețului.
A doua zi merg iar la festival și îl rog pe autor să îmi dea un autograf. Iată ce a scris: ,,Distinsului jurnalist Aristotel Bunescu, prietenia și prețuirea lui Victor Socaciu. 2021”.
Mă uit la Victor Socaciu. Pe piept un crucifix explică, în mod clar, că omul trăiește cu privirea spre Creator.
Merg afară și respire aerul curat de la Breaza. Se spune că este unic în țară. Oaspeții se bucură și ei de tot ce găsesc aici. Orașul
se remarcă prin arhitectura populară și prin arta diferitelor meșteșuguri transmise din generație în generație. Microclimatul și peisajul natural deosebit au transformat zona într-una din cele mai căutate ținte din România. Pentru amatorii de drumeții, pentru cei care doresc o viață mai profundă în comparație cu agitația sterilă din București, ori din alte mari orașe ale României. Dar, aici poți găsi în afară de un climat bun și o poezie de calitate așa cum am încercat să demonstrez în rândurile de mai sus.
De 1 aprilie, mulți oameni au fost păcăliți. Dar pe mine m-a păzit îngerul cu chitara și am primit un volum de poezie interesantă.
Aristotel Bunescu – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Foto: Pixbay și arhiva personală.
