În anul 1977 a fost difuzat pe ecrane o peliculă ce avea să intre în istoria cinematografiei cu cinci premii Oscar. A mai cucerit de cinci ori Globul de Aur și de trei ori BAFTA.
Este vorba de comedia americană intitulată ,,Adio, dar rămân cu tine” (în engleză: The Goodbye Girl). A fost regizat de Herbert Ross, iar din distribuție au făcut parte Richard Dreyfuss, Marsha Mason, Quinn Cummings și Paul Benedict, după scenariul original al lui Neil Simon.
Acum, pot să scriu și eu liniștit adio Breaza, dar rămân cu tine.
Gata, cititorii nu vor mai afla vești de pe Valea Prahovei atunci când vor urmări rândurile mele. Anunț public pe această cale că ne facem bagajele pentru a deveni mureșeni. Adică plecăm în județul Mureș, mai precis la Sighișoara!
Pentru cei care mă știu născut la București, precum și trăitor în acest oraș decenii la rând, recapitulez că am făcut un salt în Prahova, din motive care țin de afecțiunea pentru nepoate. Ele stau vara la Câmpina. Am locuit aici în 2018.
Din primăvara lui 2019, am trăit la Breaza, cu scurte întreruperi, pentru simplu motiv că la Câmpina nu am mai găsit ceva convenabil de închiriat. A fost o perioadă frumoasă, dar care se apropie de concluzii. Cum îngerașii care sunt fetele băiatului nostru stau acum mai mult în București, nu mai avem motivație pentru a rămâne aici . Tot afecțiunea, dar pentru a doua noastră fată, prima stă deja cu noi, ne împinge cu forță spre un nou salt spre centrul României.
Desigur, tot ce vă scriu aici nu este o chestiune internațională, ori măcar națională sau regională pentru a merita atenție. Dar, am vrut să explic pentru ce va urma în revista noastră online o serie de texte din tărâmul de poveste care este Sighișoara. Cum e dificil să faci trambalarea mutatului pe frig, așteptăm puțin să dea colțul ierbii și apoi Sighișoara va scrie pe noi.
Nu vom părăsi prieteniile făcute în Micul Davos, le vom cultiva și le vom rafina.
Știu, viața este o călătorie prin timp cu multe surprize plăcute, dar și cu momente de tristețe.
Pentru a fi realist, voi arăta realitatea pe toate părțile ei, dar cel mai mult cred că voi scrie despre monumentele din Sighișoara, care au impresionat o lume întreagă.
Am fost acolo în urmă cu câteva luni și inima mea a rămas în cetatea de acum câteva secole. Se spune că este singura cetate locuită din continentul european. Plec acolo cu multe speranțe, cu dorința de a trăi noi experiențe culturale, șahiste și de business. Voi încerca să selectez ce este mai interesant și să vă ofer și dumneavoastră, cititorii constanți ori întâmplători ai publicației noastre mostre ale unui mod de a trăi tihnit, roditor, surprinzător.
Micuța gară din Breaza haltă, acolo unde s-a filmat ,,Steaua fără nume” a lui Sebastian, va fi iar animată. Vom pleca de acolo să descoperim alt astru pe bolta cerului.
Aristotel Bunescu – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
