Un zbor pentru o viață mai bună

Viața îți oferă tot felul de surprize. Unele plăcute, altele mai puțin plăcute ca să mă exprim elegant.
În rândurile de mai jos că prezint una din marile surprize luminoase oferite de viață.
Autoare este Raluca Spinescu (Josefa)
Se intitulează așa: Un an pentru o viață
Câteodată oamenii cei mai enervanţi ne devin prieteni.
Dar poate ăsta e tâlcul. Să se facă observaţi, altfel cum i-am vedea şi auzi, darmite a-i descoperi?
Cam aşa era şi Jerry când l-am cunoscut în aeroportul din Toronto. Un domn de 85 de ani foarte enervant. Mai precis o apariţie. Un bărbat înalt de 1,90, cu mustaţă coafată, îmbrăcat în violet din cap până în picioare, cu o pălărie mare în cap şi care fredonează cântece printre dinţi, cât timp dă din picior şi se bâţâie pe scaunul de lângă tine, asemeni unui copil răsfăţat care nu mai are răbdare şi vrea atenţie. Cu siguranţă dacă aş fi avut un plici în bagaj l-aş fi scos de urgentă, atât de sâcâitor era.
M-a întrebat primul ceva, nu îmi amintesc exact ce, dar era legat de întârzierea zborului nostru. Cumva, valul discuţiei aparent banale, ne-a dus până la a ne aşeza unul lângă altul în avion, deşi locurile noastre erau la vreo 2 rânduri distantă.
Urma un zbor transatlantic de 9 ore către Praga, unde aveam escală, de unde aveam să ajung în Bucureşti. Mi-am imaginat acest zbor ca fiind lung, plictisitor sau chiar periculos ca în filme, orice altceva decât că el va fi începutul unei prietenii pentru o viață dintre două suflete pereche la diferență de 60 de ani distantă.
Am aflat aşadar povestea lui Jaroslav (transformat rapid în ” Jerry”, odată cu stabilirea lui în Canada… cine oare ar fi putut acolo sa îi pronunţe numele de origine ceh?), născut şi crescut în suburbiile din Praga, pe care sfârşitul războiului l-a prins ca pe mulţi oameni într-o situaţie precară.. fără bani şi fără loc de muncă.
Îşi aminteşte că tânăr fiind, deşi absolvent de literatură, era un tip vânjos, cu multă forţă. Aşa i-a venit de fapt ideea. A văzut un anunţ că se caută muncitori forestieri pentru emigrare în Canada.
Şi-a luat câteva haine şi curajul în dinţi şi s-a înrolat, fără să se uite înapoi.. avea în jur de 25 de ani îşi aminteşte…
Am tresărit şi l-am întrebat cum de a putut lua decizia asta? Era un intelectual rafinat, un om citit, cu facultate, care nu fusese niciodată la munca fizică, care nu ştia mai deloc engleza şi care nu ieșise vreodată din teritoriul Cehiei. Cum de a avut asemenea curaj?
“UN AN PENTRU O VIATĂ”, mi-a răspuns. S-a gândit că nu are ce pierde, ca va câștiga nişte bani şi se va întoarce acasă. A stat un an singur în pădure la un fel de adăpost de lemn, improvizat pentru muncitori să doarmă. Mânca ce apuca. Nu vorbea cu nimeni, pentru ca erau zile întregi când nu vedeai ţipenie de om în pădure, trebuia doar să îţi faci treaba.
Însă în tot timpul ăsta a ştiut că va fi un an de sacrificiu pentru a clădi o nouă viață, una mai bună şi mai frumoasă.
Jerry este în prezent rezident în Vancouver, căsătorit, cu o fiică şi fost profesor la Universitatea din Toronto. Scrie şi vorbeşte engleza perfect literar şi are mai multe cărţi scrise.
Am rămas prieteni buni şi ne scriem emailuri mereu. Însă nu l-am mai văzut niciodată de atunci.
Poate în cazul nostru…. a fost doar “UN ZBOR PENTRU O VIATĂ”.
Aici se termină cuvintele semnate de Josefa. Nu poate, sigur a fost un zbor pentru o viață. În fiecare dimineață să începem și noi un zbor. Destinația? O lume fără pandemie.
Aristotel Bunescu