De multă vreme nu am văzut o grilă de start mai înțesată de luptători de sumo atât de dornici de afirmare precum cea a turneului de toamnă programat să înceapă peste o săptămână, la Tokio – poate chiar de pe vremea lui Asashoryu, pe când Hakuho și Hamurafuji începuseră a-l sâcâi adumbrindu-i din loc în loc aura de yokozuna.
Să îi luăm pe rând. Grila-i deschisă de yokozuna Terunofuji, aflat la vârful formei sale sportive. Nicicând Terunofuji nu a fost mai eficient și mai sigur pe el, dar cu toate acestea marele campion e în plus motivat de eșecurile din acest an, când nu a ridicat decât o dată Cupa Împăratului, din cele patru ocazii de până acum. Urmează doi ozeki care la experiența deja acumulată adaugă avântul tinereții: Shodai și Takakeisho. Foarte solizi, amândoi și-au făcut deja pârtie către poziția lui Terunofuji, deși încă se ocupă de respingerea asalturilor celorlalți rikishi valoroși din josul ierarhiei. Al treilea ozeki din grilă, Mitakeumi, revine după o absență cauzată de restricțiile covidului, și e motivat de statutul de kadoban: adică trebuie să obțină la Tokio un scor pozitiv, în caz contrar pierzând titlul de ozeki.
Trei lupi tineri au acum rang de sekiwake: Wakatakakage, câștigătorul turneului de primăvară de la Osaka, Hoshoryu, care moștenește tehnica uimitoare a unchiului său, Asashoryu, și Daieisho, veșnicul trickster al campionilor, capabil să-i învingă când aceștia – și publicul – se așteaptă mai puțin. Cei doi komosubi din grilă sunt și ei foarte periculoși: Ichinojo tocmai a câștigat în premieră Cupa Împăratului, iar Abi, după scandalul din clubul de noapte, pare să se fi obrăznicit la loc, de data aceasta în sensul bun al cuvântului, și anume în dohyo, ringul de luptă al luptătorilor de sumo.
Și nu mă opresc aici, grila e la fel de interesantă și când ajunge la zona de maegashira. De pe 11 septembrie îl voi urmări iarăși pe Kiribayama, un rikishi „subțire”, dar extrem de versatil, posesor al unei vaste arii de tehnici de luptă cum probabil nici unul – poate cu excepția lui Hoshoryu sau Ura – nu mai e capabil. La acest stadiu, lista începe să freamete de „foști”, luptători care au urcat cândva chiar și până la rangul de ozeki, dar care acum își recuperează forțele pentru a-și reafirma gloria de altădată. Și mă refer aici la Takarafuji, Takayasu, Tamawashi sau Meisei. Ei se amestecă cu tinerii rikishi care vor domina cu siguranță podiumurile viitoare ale turneelor din makuuchi: Tobizaru, Midorifuji, Kotonowaka, Ura sau Wakamotoharu. În sfârșit, când o grilă dă să se încheie cu nume precum Aoiyama, bulgarul de aproape 200 de kilograme, cândva și el sekiwake, Tochinoshin, musculosul georgian de aceeași greutate, Hokutofuji sau Ryuden, este clar: ne așteaptă un turneu de zile mari.
