14 florar, 2021. Am trecut gânditor pe lângă Biblioteca noastră din Breaza, rememorând faptul că ieri a fost data de naștere profesorului Dan Grigorescu. Biblioteca se numește chiar așa: Dan Grigorescu.
Saloanele literar – artistice care au avut loc aici au îmbinat perfect marile sale pasiuni: cartea, limba engleză și artele vizuale.
Omul care a stat la Breaza o lungă perioadă de timp din viața sa este o autoritate în aceste trei domenii.
Personalitate culturală multilaterală, critic şi istoric literar, eseist, traducător, critic de artă şi istoric al artei româneşti, profesor universitar de literatură comparată, Dan Grigorescu s-a născut la 13 mai 1931, la Bucureşti. Urmează Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti (1942-1950), apoi secţia de filologie germanică a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Bucureşti, obţinând diploma în limba şi literatura engleză în 1954. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (1954-1958), muzeograf la Muzeul de Artă al R. S. România (1960-1963) şi ca redactor-şef la Editura Meridiane (1963-1968).
În 1968 este numit director al Direcţiei Artelor în Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă. Din 1961, predă la Catedra de literatură universală şi comparată a Facultăţii de Filologie din Bucureşti, unde va fi titularizat profesor în 1990, fiind şi şef de catedră între anii 1980 şi 1984 şi după 1990. În 1969, îşi susţine doctoratul cu teza „Shakespeare în cultura română modernă”. În perioada1970-1971 este detaşat ca lector în SUA, unde ţine cursuri de istoria şi cultura României şi de literatură comparată la universităţile din Seattle, Portland şi Los Angeles, iar între 1971 şi 1974 este director al Bibliotecii Române din New York.
Însemnările din aceşti ani, conţinând meditaţii asupra tradiţiilor culturale, moravurilor şi mentalităţilor contemporane americane, vor fi reunite în volumul „Marile canioane” (1977). Este membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă din 1965, vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Istoria Culturii din 1974 şi membru al Academiei Române din 2004. I s-au conferit, printre altele, Premiul pentru critică al Uniunii Artiştilor Plastici din România (1969), Premiul Emerson, acordat de Asociaţia Americană de Istoria Culturii (1973), Premiul „B. P. Hașdeu al Academiei Române (1980) şi Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2002).
Opera sa, amplă, trădând un spirit analitic deosebit şi o remarcabilă capacitate sintetică, cuprinde monografii şi studii de critică şi istorie literară, literatură comparată, istoria artei: „Shelley” (1962), „Trei pictori de la 1848 (1966), „Expresionismul” (1968), „13 scriitori americani” (1968), „Romanul realist în secolul al XIX-lea” (1970), „Shakespeare şi cultura română modernă” (1971), „Cubismul” (1972), „Pop-Art” (1974), „Ion Pacea”(1975), „Arta americană” (1975), „Direcţii în poezia secolului XX” (1976), „Ion Gheorghiu” (1976), „Vasile Celmare”(1977), „Ion Sălişteanu” (1978), „Istoria unei generaţii pierdute – expresioniştii” (1978) „Micaela Eleutheriade” (1979), „Dicţionar cronologic al literaturii americane” (1979), „Constelaţia gemenilor” (1980), „Brâncuşi: rădăcinile operei” (1980), „Aventura imaginii” (1982), „Gh. Saru” (1982), „Brăduţ Covaliu” (1984), „Realitate, mit, simbol: un portret al lui James Joyce” (1984), „Înainte şi după Columb” (1985), „Eugen Popa” (1985), „La nord de Rio Grande” (1986), „Arta engleză (1989), „A History of Romanian Art” (1992), „Introducere în literatura comparată” (1992), „Între cultură şi coca-cola” (1993), „Călătoriile domnului Rubens (1994), „Columb şi insulele zburătoare” (1994), „Necunoscutul de la Ambasada Franţei. Un episod al biografiei lui Giordano Bruno” (1995), „Dicţionar alfabetic al literaturii americane”, ediţia a doua (1996), „Pietrele de la Stonehenge tac” (1997), „Brâncuşi şi arta secolului XX” (1998), „Romanul american al secolului XX” (1999), „Jocul cu oglinzile” (2000), „Civilizaţii enigmatice din nordul Americii” (2001), „Povestea artelor surori” (2001), „Brâncuşi şi arta modernă” (2001), „Istoria literaturii americane în date (2002), „Dicţionarul avangardelor (2003).
Dan Grigorescu este autorul unor excepţionale traduceri din opera shakespeareană: „Henric al VIII-lea”, „Visul unei nopţi de vară”, „A douăsprezecea noapte, „Poveste de iarnă”.
Am prezentat la Bibliotecă o expoziție cu lucrări semnate Vasile Celmare. Interesant este că citind lista cărților semnate de Dan Grigorescu întâlnesc o monografie consistentă dedicată acestui mare pictor. Mă întreb și mă minunez totodată. Cum sunt posibile oare asemenea întâlniri peste timp.
O pornesc iar la plimbare și ajung chiar în casa unde a locuit Dan Grigorescu. Cred că o să cumpăr și eu o casă în apropiere. Să fim și vecini de stradă, nu numai de preocupări.
