Ian Nepomniachtchi și-a câștigat dreptul de a-l întâlni în meciul pentru titlul mondial pe norvegianul Magnus Carlsen după ce a câștigat Turneul Candidaților, o competiție care a fost întreruptă anul trecut din cauza pandemiei și care a fost reluată după mai bine de un an, un caz fără precedent. Primele succese internaționale ale actualului număr 4 în topul mondail ELO au fost titlurile de campion european de juniori, la categoria 10 și 12 ani, obținute între anii 200 și 2002. Ian Nepomniachtchi a devenit mare maestru la vârsta de 17 ani, iar în 2010 și-a adaugat în palmares titlul de campion european și titlul de campion al Rusiei, pe care l-a câștigat, din nou, la finalul anului trecut.
Turneul Candidaților la titlul mondial a avut o desfășurare aparte. În urmă cu un an, pe fondul răspândirii în întreaga lume a coronavirusului, Federația Internațională de Șah, FIDE, a menţinut decizia de a găzdui acest turneu la Ekaterinburg (Rusia), anunţând că va lua cuvenitele măsuri de protecţie sanitară împotriva unui virus despre care, la vremea respectivă, nu se știa prea multe și care se răspândea în întreaga lume. Pentru cei trei jucători din Rusia, Ian Nepomniachtchi, Alexandr Grischuk și Kiril Alekeenko, deplasarea în oraşul din Urali nu a fost o problemă, însă pentru ceilalți 5 jucători călătoria în Rusia şi revenirea în ţările lor s-au transformat anul trecut într-o adevărată aventură. Pe fondul suspendării celor mai multe competiții sportive interne și internaționale, Turneul Candidaților la titlul mondial la șah ajunsese anul trecut cel mai mediatizat eveniment. FIDE a decis oprirea turneului după 7 din cele 14 runde programate, anunțând că turneul va fi reluat când condițiile sanitare o vor permite. După mai multe amânări, Turneul Candidaților a fost reluat la jumătatea lunii aprilie, păstrându-se rezultatele de anul trecut. Cele mai mari șanse de a câștiga turneul le aveau francezul Maxime Vachier-Lagrave și Ian Nepomniachtchi, care pusesră o distanță de un punct față de alți 4 jucători, Alexander Grischuk, Wang Hao, Anish Giri şi Fabiano Caruana, numărul doi mondial. Ian Nepomniachtchi a reușit să mențină diferența față de urmăritori și, mai mult, a profitat și de jocul neconvingător al lui Maxime Vachier-Lagrave. Interesant este că, dacă s-ar fi ținut cont doar de rezultatele din acest an, câștigător ar fi fost chinezul Ding Liren, numărul 3 mondial, care a adunat 4,5 puncte în retur, urmat de Ian Nepomniachtchi, Anish Giri și Fabiano Caruana, fiecare cu 4 puncte.
Victoria din runda a 10-a a lui Ian Nepomniachtchi în partida cu conaţionalul Kiril Alekseenko, beneficiar al unei invitaţii pentru a juca Turneul Candidaţilor a lăsat loc multor comentarii. Jocul lui Alekseenko, mult mai slab în această partidă comparativ cu celelalte, a lăsat loc speculaţiilor că Nepomniachtchi a fost „ajutat” să câştige acest turneu.
Sistemul de calificări în meciul pentru titlul mondial a suferit modificări de-a lungul timpului. Dacă la început campionul mondial îşi punea titlul în joc în condiţiile stabilite de el, un sistem comparabil cu cel din boxul profesionist, după încheierea celui de-al doilea război mondial, regulile s-au schimbat. Neaşteptatul deces al deţinătorului titlului mondial, Alexandr Alehin, a dus la înlocuirea meciului pentru titlul mondial cu un turneu disputat la Haga şi la Moscova în 1948 şi câştigat autoritar de Mihail Botvinnik. La acel turneu au participat 5 jucători: Mihail Botvinnik, Vasily Smîslov şi Paul Keres, toţi din Uniunea Sovietică, Samuel Reshevsky (Statele Unite) şi Max Euwe (Olanda). Şi atunci au fost făcute speculaţii privind „ajutorul” primit de Botvinnik din partea lui Keres, care a pierdut patru din cele 5 partide directe. În următorii ani, FIDE a stabilit ca şalangerul la titlul mondial să fie desemnat în urma unui turneu al candidaţilor, participanţii fiind desemnaţi pe baza unor criterii, înlocuite ulterior cu calificări din turnee interzonale. După turnee ale candidaţilor organizate la Budapesta – 1950, Zurich – 1953, Amsterdam – 1956, Bled, Zagreb, Belgrad – 1959 şi Curacao – 1962, cu o prezenţă uneori de peste 50% a jucătorilor sovietici şi câştigate întotdeauna de unul dintre aceştia, în 1965 sistemul de disputare a campionatului mondial individual a fost modificat. În faţa riscului de dirijare a punctelor între jucătorii din aceeaşi ţară pentru favorizarea unuia dintre ei, FIDE a limitat numărul de jucătorii din aceeaşi ţară în turneele interzonale şi a înlocuit turneul candidaţilor cu meciuri ale candidaţilor, ciclul pentru campionatul mondial individual fiind de 3 ani. Acest sistem cu calificări din campionatele naţionale în turnee zonale, apoi din zonale în turnee interzonale şi, în continuare, în sferturile de finală ale meciurilor candidaţilor la titlul mondial a fost menţinut până în anii 90, când a fost creată Asociaţia Şahului Profesionist care a organizat propriul campionat mondial individual.
După unificarea titlurilor mondiale în 2006, FIDE a revenit la sistemul în care pretendentul la titlul mondial este stabilit în urma disputării unui turneu al candidaţilor. Faţă de sistemul existent până în anii 90, FIDE a stabilit că dreptul de a juca Turneul Candidaţilor îl au cei care se clasează pe primele locuri la Cupa Mondială şi la circuitul FIDE Grand Prix, ambele disputate în sistem eliminatoriu. La aceste turnee, criteriul de selecţie este poziţia ocupată în topul mondial sau, în mod fericit, o invitaţie din partea organizatorilor turneului. Actualul sistem de disputare a campionatului mondial este departe de a fi perfect pentru că, în mod evident, limitează participarea multor jucători. Este de ajuns să ne amintim de Jorden van Foreest, câştigător al ediţiei din acest an a superturneului Tata Steel, în care Fabiano Caruana, şalanger la titlul mondial în 2018, s-a clasat la locul 4, în timp ce campionul mondial Magnus Carlsen, a încheiat pe locul 6. După triumful de la Tata Steel, Jorden van Foreest a urcat pe locul 40 mondial, dar este încă departe ca, pe baza ELO-ului, să fie „selecţionat” în circuitul FIDE Grand Prix.
Diagrama săptămânii
Poziţia din diagramă a apărut în partida dintre Ian Nepomniachtchi şi Kiril Alekseenko, după 21 de mutări. Până în această fază a partidei, Alekseenko, cu piesele negre, a efectuat câteva mutări slabe şi este aproape pierdut. Nepomniachtchi aproape că a prins regele advers în plasă de mat. Ameninţă să captureze cu dama un pion la h7 şi apoi un şah distrugător pe linia a 8-a. 22.Cd5 Pentru a nu-l lăsa pe regele negru să scape pe câmpul „e7” 22…b5 23.Dxh7 Cu ameninţarea Dh7-h8 mat! 23…Txd5 Negrul preferă să sacrifice calitatea pentru a scăpa de mat, însă nu va reuşi să-şi protejeze regele. 24.Nxd5 Dd2 25.Txc4 La rândul său, Nepomniachtchi sacrifică turnul pentru a menţine presiunea asupra regelui advers. 25…bxc4 26.e4 De remarcat diferenţa de plasament şi, implicit, de valoare, dintre nebunul alb de la „d5” şi cel negru de la „f6”! 26…Dxb2 27.Dh8+ Re7 28.Dc8 Db6 29.Dxc4 Db5 30.Dc7+ Dd7 31.Dc5+ şi negrul a cedat.
____________
Foto: Ian Nepomniachtchi, câștigător al Turneului Candidaților 2020-2021, îl va înfrunta în decembrie pe Magnus Carlsen în încercarea de a-i smulge acestuia titlul de campion mondial la șah. Sursa: fide.com
