Ceea ce vedeți în această imagine este reproducerea unei pagini dintr-o scrisoare din 1881 a lui Vincent van Gogh către fratele său Theo. Nu reușesc să îmi dau bine seama de ce sunt atât de impresionat de ea. Este expresia pasiunii lui van Gogh care îl face să dea din scris în desen, din descriere în expresie, din narativ în figurativ. Este caligrafia lui van Gogh, ea însăși desen camuflat pe jumătate. Este disponibilitatea de a îmbrăca așa de frumos efemeritatea unei foi de scrisoare. Este taina întâietății care va rămâne mereu nedezlegată: ce a atins primul foaia, gândul scrisului sau al desenului? Este simplitatea și tihna personajelor sau peisajelor sugerate din câteva linii de creion. Toate mă încearcă, și alte câteva mai puțin deslușite. Dar e cert că întregul ansamblu de emoții mă face să revin iar și iar asupra ei și să nu mă mai satur privind-o.
Și încă ceva. Încă se mai tipăresc cărți de artă. Reproducerea de mai sus este dintr-un volum recent, Vincent van Gogh: A Life in Letters, Thames and Hudson, 2020, sub îngrijirea editorilor Nienke Bakker, Leo Jansen și Hans Luijten. El include alte șaptezeci și cinci de scrisori, pe lângă cea menționată mai sus, într-o prezentare de care doar foaia tipărită se poate achita. Selecția scrisorilor este atât de bine făcută, încât ea reușește – după cum spune John Banville de la The New York Review of Books – să redea viața pictorului aproape la fel de fidel precum cele șase volume de corespondență ale lui van Gogh, publicate în 1994 de Van Gogh Museum și Huygens Institute, care constituiau până acum canonul din această perspectivă epistolar-biografică.
______________
Foto: The New York Review of Books & Thames and Hudson
