O fabulă veche interpretată de-a lungul timpului în diverse chei.
A trecut mult timp de când, tânăr fiind, încărcat de teorii și concepre de management dobândite la o școală britanică ce punea o pată de culoare aproape singulară, la acea vreme, în peisajul formării profesionale din România, am pornit cu avânt în demersul meu de a implementa reguli și proceduri ce preconizam eu că vor avea darul să conducă organizația spre performanță, uniformizând modul de acțiune al angajaților.
Mizam pe acea vreme că, analizând temeinic împreună cu colegii mei factorii interni și externi ce condiționează performanță companiei, câștigându-le astfel suportul, luând decizii împreună cu privire la cele mai bune modele și practici de urmat – acestea se vor transforma într-un mod unitar de acțiune în piață.
În mandatul meu am reușit să ating indicatorii de performanță pe care i-am propus, dar în funcțiile cheie încă se manifestau tendințe centrifuge. Nu trăgeam toți în aceeași direcție.
La ceva vreme, într-o librărie căutăm o carte care să mă inspire. Între rafturi, am rămas surprins de titlul unei cărți: “Manager contra curentului”.
Ce perspectivă: “adica managementul nu este despre modele și proceduri care, odată puse în pactica, conduc către o decizie obiectivă, către un mod unitar de acțiune?”
Răsfoiesc cartea. Introducere: “Incalcarea tuturor regulilor” – și curiozitatea crește și mai mult …
Am citit cu interes cartea. Mi-a plăcut.
Răspunsul la intrebatrea ce mi-a încolțit atunci în minte nu l-am primit nici acum, dar lucrurile s-au nuanțat semnificativ, primind tente dintr-o gamă variată de culori.
Dar mai important, lectura cărții mi-a dat prilejul de a mă autoanaliza mai ales cu privire la deciziile cele mai importante pe care le-am luat în proiecte de afaceri de mare amploare. Și mi-a schimbat modul în care analizam și priveam lucrurile.
Mai apoi, am remarcat că spirilul antreprenorial este adesea văzut ca fiind legat de capacitatea de a asuma riscuri acolo unde majoritatera oamenilor nu ar face pasul, de capacitatrea de a identifică soluții și oportunități acolo unde cei mai mulți văd probleme, de inovație și creativitate.
Ar mai fi de spus despre acesta carte, dar acum mă întorc la scorpionul și broasca.
Știut fiind că sunt cărți și idei care își păstrează actualitatea dincolo de trecerea vremurilor și schimbarea paradigmelor, apreciind că și “Manager contra curentului” este una dintre ele întorcăndu-mă la ea de mai multe ori de-a lungul timpului, odată cu schimbările semnificative generate de criza medicală, am zis să răsfoiesc încă odată cartea, deși nu eram convins că mai găsesc ceva nou.
Deschid “tabla de materii” și citesc … Titlul Capitolului 2 îmi atage atenția: “Intelepciunea marilor manageri” – Titlul “Ce știu marii manageri” începe sec:
“O veche parabolă va fi utilă pentru înțelegerea acestei perspective comune.
Erau odată, un scorpion și un broscoi.
Scorpionul vroia să traverseze iazul, dar, scorpion fiind, nu știa să înoate. Așa că s-a dus la broscoi și l-a rugat:
– Domnule Broscoi, poți să mă duci în spate până pe malul celălalt?
– Te-aș duce, i-a răspuns broscoiul – dar în condițiile date trebuie să te refuz. M-ai putea înțepa în timp ce înot.
– De ce-aș face una ca asta? – a întrebat scorpionul. – N-am nici un interes să te înțep, căci ai muri, iar eu m-aș îneca.
Deși broscoiul știa că scorpionii înțeapă mortal, argumentul i s-a părut destul de convingător. Probabil că – se gândi broscoiul – de data asta scorpionul își va ține coada sub control. Așa că a fost de acord.
Scorpionul s-a suit în spinarea lui și au pornit să traverseze iazul. Chiar când erau la jumătatea drumului, scorpionul și-a răsucit coada și l-a intepar pe broascoi.
Rănit de moarte, broascoiul a strigat:
– De ce m-ai înțepat? N-aveai nici un interes, căci acum o să mor, iar tu te vei îneca.
– Știu, a spus scorpionul, în vreme ce se scufunda în iaz. – Dar sunt scorpion. Trebuia să te înțep. Asta mi-e natura.”
Cât de clar!
Broscoiul este un manager tradițional de resurse umane care lucrează și concepe proceduri programe care să controleze tendințele rebele ale angajaților, să dezvolte aptitudini și abilități pentru a crește performanța acestora.
Concepe și adaptează “planuri de dezvoltare”
Aplică Regula de aur: “Toti oamenii sunt exceptionali”
Vechea poveste “Poti fi orice vrei să fii dacă îți urmezi visul și tragi tare. […] Dacă te-ai putea elibera de aceste temeri, dacă ai putea crede cu adevărat în tine, […] potențialul tău ar ieși la iveală. Uriașul s-ar trezi din somn.”
Pentru a avea acces la potențialul tău nelimitat, trebuie să-ți identifici slăbiciunile și să le îndepărtezi.
Trebuie să-ți diversifici abilitățile, să devii pluridisciplinar.
Ce vedem aici?
Un efort considerabil, susținut, atât din partea organizației, cât și din partea angajatului în luptă cu natura sa.
Grea și anevoioasă misiune.
Ce ne sugerează studiul prezentat în carte:
“Însă marii manageri resping imediat acesta viziune. Ei își amintesc (sau mai bine zis – știu deja. n.n.) ceea ce brosciul a uitat: că fiecare individ, ca și scorpionul, e fidel naturii sale unice. […] Ei știu că există o limită până la care poți într-adevăr remodela pe cineva”
Nu contest necesitatea de a te preocupa ca manager și ca organizație de evoluția și perfecționarea continuă a angajaților.
Aici eu văd că, mai ales acum când resursele încep să fie foarte limitate, este eficient și câștigi timp, dacă ești atent și:
– dacă ai nevoie de cineva să știe să înoate pentru a duce la bun sfârșit un job (eventual să mănânce și muștele de pe drum), atunci e intelept să trimiți o broască;
– dacă trebuie să trimiți pe cineva la vânătoare să aducă în organizație vânat proaspăt poți folosi o echipă în care să incluzi și un angajat care știe, la nivel de excelentă, înțepe mortal;
– ori organizația este acțiuni filantropice, de ajutorare, acesta unui manager cu un dezvoltat de cunostere înțelegere naturii umane, pentru nu intenție într-un dezastru.
