Festival SahConcurs eseuriȘcoala de Șah, Școala de Viață

Școala de Șah, Școala de Viață

-

promovare onlinespot_img

Am avut imaginea unui moș cu Altzeimer care nu mai știe nici cum îl cheamă, care rătăcește pierdut pe străzi fără să știe cum să ajungă acasă și care nu iși mai recunoaște nici familia. M-am îngrozit. Cum e posibil ca în câteva săptămâni să ajungi în halul ăsta? Mă speria teribil gândul că voi vedea degradarea minții excepționale a unui om care era tânăr încă, că voi asista la dezumanizarea lui treptată, că se va stinge intelectual și fizic în fața mea și că nu am nici un instrument cu care să pot opri toate astea.
– Nu vrei să ieși la o plimbare?Nu, bobița lui tata, azi nu…
– Așa ai zis și ieri. Și alaltăieri. Hai, uite ce soare frumos e afară! Mergem până în parc și ne întoarcem în jumătate de oră. Hai! Nu te mai las! Doctorul a zis că trebuie să faci măcar jumătate de oră de mișcare pe zi! Azi ieșim! Hai! Te rog!
– Bine…fie…dar nu pot sta mai mult de jumătate de oră…

Am ieșit la braț prima oară după infarct. Mie mi se clătina asfaltul sub picioare. El nu știu ce simțea dar se sprijinea de mine cu mîna lui cu degete fine cu toate puterile pe care le mai avea. Încet, ca doi bătrânei ce nu eram, am ajuns în parcul unde se juca șah. Câțiva bărbați de pe o bancă i-au făcut semne prietenoase cu mâna și vreo doi s-au ridicat în întâmpinarea lui.
– Vai, domnu’ Jitea, am auzit ce ați pățit! Cum sunteți?
– Cum vă simțiți?
– Sunteți bine?
– Nu jucați o partidă cu noi?

Întrebările năvăliră ca o avalanșă peste capul lui și îl amețiră puțin, dar se vedea că se bucură de atenția și interesul bărbaților.
– Nu, băieți, azi nu pot să joc, mă simt obosit…poate data viitoare…
– Haideți, vă rugăm, nu ați mai venit de mult în parc! Chiar ne era dor de o partidă cu dumneavoastră!
– Du-te și joacă, i-am șoptit eu, nu e problemă, te aștept pe bancă, mai stau un pic la soare.
– Nu știu dacă mai știu, mi-a șoptit cu fața întoarsă, la ureche.

Mi s-a strâns inima. Pentru o clipă am uitat să respir. Parcul clocotea de viață și parcă viața asta ne ocolea pe amândoi. O milă nesfârșită m-a cuprins și mi-a fost frică să nu izbucnesc în lacrimi.
– Măcar stai un pic cu ei, am insistat. Mai schimbi atmosfera…

Peste o oră și jumătate deja începusem să mă plictisesc. Nu aveam nici o carte la mine, deja inventasem poveștile de viață a jumătate din cei ce traversaseră parcul, trăisem povești de dragoste privindu-i pe îndrăgostiții de pe bănci și taică-meu încă nu se dădea dus de la o partidă de șah. M-am încăpățânat să nu merg să îl ridic de acolo în ciuda plictiselii ce mă încerca pentru ca să se poată simți în elementul lui și bine am făcut. Nu peste multă vreme, cu obrajii îmbujorați, cu ochii strălucitori, a venit către mine și mi-a făcut semn de la distanță:
– Mergem?
– Mergem! Cum a fost?
– Ahhh…excelent…ce m-am mai distrat…încă băieții ăștia nu au înțeles importanța deschiderii…De la primele 3 mutări pot să îți spun care cîștigă și care pierde, care a studiat și cât și care e amator de cartier, a râs el pentru prima oară în ultima lună.

Am râs și eu. Simțeam că ceva s-a întâmplat!

În următoarele săptămâni, au reapărut din bibliotecă pe birou cărțile lui de șah. Caiete cu însemnări și fișe de lucru. Cu religiozitate, în fiecare zi la ora 16:00, după ce își lua medicamentele, ieșea la plimbare în parc și rămânea pentru 2-3 ore la șah. În decurs de câteva săptămâni au dispărut complet lapsusurile și ezitările în exprimare. Culoarea îi revenise în obraji, mânca cu poftă și își recuperase simțul umorului. Ba chiar, într-o dimineață, l-am auzit fluierând “Mărie și Mărioară” în baie în timp ce se rădea.

Vara trecu repede, timpul se răcise, nu mai era de stat în parc. Tot timpul și-l dedica studiului jocului de șah. Dimineața își făcuse un program de jumătate de oră de exerciții fizice de la care nu admitea nici un rabat și apoi șah, șah, șah.

Într-o duminică, la masa de prînz, în timp ce maică-mea aduna farfuriile de supă îl auzim dintr-o dată:
– Mi-a venit o idee!
– Ce idee? întreb eu.
– Ce ar fi să deschidem o școală de șah pentru copii?

L-am privit cu ochi mari și până să apuc să zic ceva intervine maică-mea:
– Și cine îți imaginezi tu că o să-și trimită copiii să-i înveți tu să joace șah?
– Genială idee! am acoperit-o cât de repede am putut cu entuziasmul meu. Super! Facem! Încă am firma, putem face pe ea. Mă ocup eu de afișe și de publicitate! Excelent! Super idee!
– Și mă mai gândeam că ar trebui să scriu un curs introductiv în șah pentru copii, ceva ușor de înțeles pentru ei…
– Și mai fain! Îl redactez eu, te ajut cu toate! Super, super!


Citeste mai departe:

Random posts

Săptămâna în șah: 15 – 21 martie 2021. Victorii și transferuri

„Skilling Open”, a patra etapă a circuitului de turnee șah online „The Meltwater Champions Chess Tour”, s-a încheiat duminică,...

Avanpremieră la Festivalul Chess Corporate Pallas Athena

Avanpremieră la Festivalul de Șah Corporate Pallas Athena Simultan de șah susținut de Marele Maestru Internațional Mihail Marin,  la 17...

Din istoria „Revistei Române de Șah”, 1925 – 1940 (XXII). Prima olimpiadă de șah

În numărul 6 din iunie 1927, și-a făcut debutul noua grafică a diagramelor, cu care „Revista Română de Șah”...
promovare onlinespot_img

Cu ștampilă, fără ștampilă

În cartea Micaelei Ghițescu ceva te impresionează de la început, adică de la copertă. Acolo scrie că e singura...

Andrei Dunuță: ,,Șahul este o metaforă a vieții și a business-ului”

București, 25 septembrie, 2020 Domnul Andrei Dunuță m-a cucerit la lansarea revistei noastre. Prin urmare am dorit mult să vă prezint...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi