Cu doar câteva zile înainte ca la Glasgow să înceapă Conferința ONU COP26 asupra schimbărilor climatice, sintagma schimbări climatice globale pare să fie pe buzele tuturor. La nivel declarativ, liderii politici care vor participa la Conferință par mai hotărâți decât niciodată să facă în așa fel încât țările lor să producă mai puțin dioxid de carbon decât cel pe care îl emit în atmosferă. Să atingă astfel „nivelul zero” de emisii. Mass media internaționale publică pe prima pagină titluri cu litere de șchiopă care îndeamnă la responsabilitate și acțiune. Opinia generală este că menținerea sub control a temperaturii globale nu poate fi realizată decât dacă, până în a doua jumătate a secolului, creșterea acesteia este limitată la 1.5 de grade Celsius peste nivelurile preindustriale.
Impactul schimbărilor climatice globale este deja resimțit de către oameni și natură. În lipsa unor măsuri clare de limitare a cantităților de dioxid de carbon, pe termen mediu, efectele negative ar putea schimba iremediabil mediul înconjurător pe care îl cunoaștem. Comunitățile umane s-ar putea lovi de greutăți cu care nu s-au mai întâlnit în timp de pace. Ar putea apărea disfuncții ale serviciilor de aprovizionare cu apă potabilă și sincope în producția de alimente. Din cauza temperaturilor extreme sau a creșterii nivelului apelor mării, unele zone ar putea fi abandonate cu totul. Valurile de caniculă, ploile torențiale și furtunile violente ar deveni mai frecvente și mai intense, punând în pericol bunurile și chiar viața oamenilor.
Natura însăși suferă. Oamenii de știință care studiază starea actuală a biodiversității afirmă că, din cauza ritmului rapid în care se produc schimbările climatice, pierderea habitatelor va genera creșterea dramatică a numărului de specii în pericol de dispariție. Pentru urșii polari, al căror habitat este gheața, viitorul pare sumbru. Oceanele absorb tot mai mult dioxid de carbon și devin mai acide, iar recifele tropicale de coral, deja afectate, pot ajunge la extincție. Zonele de coastă vor fi și ele curând amenințate de mările al căror nivel se află în creștere. Temperaturile ridicate topesc permafrostul din Siberia, eliberează în atmosferă cantități importante de gaz metan și grăbesc astfel ritmul de producere a schimbărilor climatice.
COP26 și obiectivele sale
Conferința ONU COP26 va avea loc la Glasgow, în Scoția, în perioada 31 octombrie – 12 noiembrie 2021. Evenimentul este găzduit de Marea Britanie, în parteneriat cu Italia.
Documentul „UNITING THE WORLD TO TACKLE CLIMATE CHANGE”, aflat deja pe website-ul Conferinței, prezintă cele patru obiective majore ce vor fi puse în dezbatere. Primul și cel mai important privește atingerea „nivelului zero” de emisii și limitarea creșterii temperaturii globale la 1.5 de grade Celsius peste nivelurile preindustriale. Țărilor participante li se cere să prezinte planuri de reducere a emisiilor de dioxid de carbon până în 2030, prin care să contribuie la atingerea obiectivului „zero emisii” până în 2050. Aceste planuri trebuie să cuprindă eliminarea treptată, dar în ritm accelerat a combustibililor fosili, reducerea defrișărilor, trecerea mai rapidă la vehiculele electrice și încurajarea investițiilor în surse regenerabile.
Protejarea comunităților umane și a habitatelor naturale reprezintă cel de-al doilea obiectiv. „Clima este în plină schimbare și va continua să se schimbe chiar și atunci când vom reduce emisiile, iar efectele sunt unele devastatoare.”, se arată în document. Țările în care impactul schimbărilor climatice globale este deja resimțit trebuie încurajate să protejeze și să restabilească funcționalitatea ecosistemelor, să construiască sisteme de avertizare și infrastructuri rezistente, capabile să prevină pierderea de locuințe, de mijloace de subzistență și chiar de vieți omenești.
„Să mobilizăm sursele de finanțare”, altfel spus, țărilor dezvoltate li se cere să respecte promisiunea de a mobiliza pe an cel puțin 100 de miliarde de dolari USA în finanțarea combaterii schimbărilor climatice. Instituțiile financiare internaționale sunt încurajate să se implice direct, prin mijlocirea unor finanțări de miliarde de dolari din partea marilor firme din sectorul public și privat.
Ultimul obiectiv este, în egală măsură, un îndemn la colaborare. „Lucrați împreună pentru a obține rezultate. Nu putem face față provocărilor crizei climatice decât lucrând împreună.”, se arată în document. Conferința COP26 urmărește finalizarea cadrului de reglementare a Acordului de la Paris (normele detaliate care fac operațional acordul semnat în 2015) și accelerarea acțiunilor de combatere a crizei climatice, care presupune colaborarea strânsă dintre guverne, mediile de afaceri și societatea civilă.
O analiză a istoriei emisiilor de dioxid de carbon. Cine sunt marii poluatori?
Cotidianul The Guardian a publicat recent un articol bazat pe analiza emisiilor totale de dioxid de carbon eliberate în atmosferă începând cu anul 1850, realizată de website-ul britanic Carbon Brief , specializat în subiecte jurnalistice legate de protejarea mediului înconjurător. Aflăm astfel care sunt cele 10 state care au cea mai mare responsabilitate istorică pentru actuala criză climatică. SUA ocupă locul întâi și este urmată de China, Rusia, Brazilia, Indonezia, Germania, India, Marea Britanie, Japonia și Canada.
Asumarea responsabilității în cadrul negocierilor de dinainte de COP26, scrie The Guardian, este foarte importantă, deoarece emisiile „istorice” stau la baza cererilor de „justiție climatică” formulate de țările în curs de dezvoltare. Pentru a îndeplini cu adevărat cel de-al treilea obiectiv – „Să mobilizăm sursele de finanțare” -, marii poluatori, care s-au îmbogățit de pe urma exploatării combustibililor fosili și au cea mai mare responsabilitate pentru actuala criză climatică, ar trebui să susțină financiar efortul statelor mai puțin dezvoltate de trecere la economii cu un nivel redus de emisii de CO2. Politicianul din Maldive Mohamed Nasheed, ambasador al Forumului Statelor Vulnerabile în fața la Schimbările climatice (CVF), care include 48 de țări în curs de dezvoltare, citat de The Guardian afirmă că „un act de justiție elementară” presupune că cei care au făcut cel mai mult pentru a provoca urgența climatică – SUA, China și Rusia – să își asume rolul cel mai important în abordarea acesteia. „Statele cu cea mai lungă istorie de emitere au preluat întregul buget alocat la semnarea Acordului de la Paris și l-au cheltuit pe propria lor dezvoltare.”, acuză Mohamed Nasheed.
Punctul său de vedere pare a fi împărtășit de premierul Marii Britanii, Boris Johnson, care, alături de politicianul conservator Alok Sharma, va fi gazda Conferinței de la Glasgow. „Revoluția industrială a început în Marea Britanie. Noi am fost primii care am trimis spre înaltul cerului nori groși de fum acru, la o scară care a dereglat ordinea naturală.”, a declarat Johnson în septembrie, în fața Adunării Generale a ONU. „Înțelegem pe deplin de ce țările în curs de dezvoltare ne cer acum ajutorul și ne asumăm rolul care ni se cuvine”, a adăugat el. Timp de un secol, între 1870 și 1970, Marea Britanie a fost cel mai mare poluator din lume.
Studiul realizat de Carbon Brief a folosit date provenite de la Carbon Dioxide Information Analysis Center (un organism ce, până la desființarea sa în 2017, a făcut parte din cadrul Departamentului de Stat pentru Energie a Guvernului SUA), publicația științifică „Our World in Data”, organismele internaționale Global Carbon Project și Carbon Monitor, dar și din studii independente referitoare la emisiile ce provin de pe urma despăduririlor masive și a schimbării destinațiilor terenurilor.
Cum să punem natura în centrul soluțiilor de diminuare a crizei climatice?
Un studiu publicat săptămâna trecută de Institutul Internațional pentru Dezvoltare Durabilă (IISD), o organizație de tip think tank din Canada, susține că reîmpădurirea zonelor defrișate, refacerea zonelor umede și protejarea zonelor de mangrove sunt măsuri care ar duce la diminuarea investițiilor financiare necesare combaterii efectelor crizei climatice cu circa 248 miliarde de dolari pe an. Refacerea și conservarea la nivel global a acestor „infrastructuri naturale”, susțin experții IISD, sunt relativ ieftine și oferă avantaje pe termen lung – zonele reîmpădurite, cele umede și mangrovele preiau dioxidul de carbon din atmosferă, acționând ca rezervoare naturale de CO2, iar habitatele și ecosistemele din acestea sunt protejate și, astfel, se pot reface în chip natural.
Citată de The Guardian, Liesbeth Casier, consilier senior pe politici legate de protejarea mediului înconjurător la Institutul Internațional pentru Dezvoltare Durabilă, este de părere că guvernele statelor care vor participa la Conferința COP26 ar trebui să prețuiască mai mult soluțiile bazate pe natură și să investească mai mult în proiectele științifice care pun aceste soluții în centrul eforturilor de diminuare a crizei climatice.
„Cu siguranță că soluțiile propuse trebuie să fie cât mai apropiate de natură, care este un partener în reconstrucție, nu numai un obiect al intervenției noastre.”, afirmă profesorul universitar Viorel Gheorghe Ungureanu, Directorul Departamentului DANUBIUS-RI din cadrul GeoECoMar. „Lumea privește cu îngrijorare schimbările climatice și începe să conștientizeze din ce în ce mai mult urmările acestora. COP26 este o rază de speranță, deoarece marile puteri economice ale lumii afirmă că își asumă responsabilitatea în finanțarea măsurilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, a celor de combatere directă a consecințelor negative ale schimbărilor climatice, dar și a celor necesare pentru adaptarea și creșterea rezilienței societăților afectate.”, adaugă cercetătorul.
DANUBIUS-RI, infrastructura de cercetare ESFRI pan-europeană distribuită dedicată studierii sistemelor râu-mare, continuă Viorel Gheorghe Ungureanu, și-a definit agenda științifică și de inovare în jurul studierii evoluției acestor sisteme, aflate sub influența schimbărilor climatice și a întregului complex de factori de stres antropici și naturali. Proiectul de infrastructuri vizează creșterea rezilienței ecosistemelor și a sistemelor socio-economice, restaurarea serviciilor ecosistemice și promovarea unui management sustenabil al sistemelor râu-mare. „Toate acestea sunt metode și căi accesibile de combatere a efectelor negative ale actualei crize climatice.”, conchide Directorul Departamentului DANUBIUS din cadrul GeoEcoMar.
GeoEcoMar este inițiatorul infrastructurii paneuropene distribuite DANUBIUS-RI, prima infrastructură dedicată cercetării de excelență a sistemelor râu – mare pe care o coordonează România. Proiectul de infrastructuri susține cercetarea interdisciplinară și reunește cercetători din domenii diverse ale științei – de la cei din domeniile științelor vieții și ale pământului, până la aceia din domeniul științelor sociale și economice. DANUBIUS-RI va facilita derularea unor proiecte științifice pe întregul areal al sistemelor fluviu-mare și va fi o platformă de colectare, analiză, modelare și prelucrare a datelor referitoare la aceste sisteme care va susține fundamentarea științifică a unui management integrat al acestor sisteme.
_______________
Rubrică susținută de:
