Am preluat mai jos șapte poeme din lirica lui Paul Celan apărută recent și în românește în traducerea lui George State. Mai jos e și o înregistrare rară a lui Paul Celan recitând din poezia sa. O dezbatere despre opera lui Paul Celan va fi găzduită în curând de revista Pallas Athena.
PAUL CELAN
Unica
UNICA, auto-
înstelata
noapte.
Filată de suflul cenușii,
ceas după ceas,
de umbrele pleoapelor în-
somnoraților ochi,
suflete șlefuite-mpreună
pînă la subțirimi
de săgeată,
amuțiți în dialog cu
tolbele tîrînd bărbi din alge aeriene.
Închisă, o
scoică luminoasă străbate
o conştiință.
(Sori de fire, 1968)
Psalm
Nimeni nu ne frămîntă din nou din pămînt şi din lut,
nimeni nu ne urseşte praful.
Nimeni.
Lăudat fii tu, Nimeni.
De dragul tău vrem
noi să-nflorim.
Ţie
-mpotrivă.
Un nimic
eram noi, sîntem noi, vom
rămîne noi, înflorind:
a nimicului, a
Nimănui roză.
Cu
pistilul suflet-limpid,
stamina cer-pustiit,
coroana-nroșită
de cuvîntul de purpur pe care noi l-am cîntat
deasupra, o deasupra
de spin.
(Roza Nimănui, 1963)
Întoarcere-acasă
Ninsoare, mai deasă, mai deasă,
colorit de hulubi, precum ieri,
ninsoare, de parcă şi-acum tu mai dormi.
Albul departe-aşternut.
Deasupra-i, fără sfîrşit,
urma de sanie a celor pierdute.
Dedesubt, ascuns,
se aburcă
ceea ce ochilor le face-atîta de rău,
deal după deal,
nevăzut.
Pe fiecare,
adus acasă-n Astăzi al său,
un Eu alunecat în muţenie:
din lemn, un țăruş.
Acolo: o presimțire
încoace-adiată de vîntu-nghețat,
năframa-n colorit de hulubi, de
zăpadă, legîndu-și-o steag.
(Gratii de vorbă, 1959)
Albe
ALBE, albe, albe
ca spoiala gratiilor,
legile se-ncolonează
şi mărşăluiesc
‘năuntru.
(Sori de fire, 1968)
Cu polonicul de cenușă scoși
CU POLONICUL DE CENUȘĂ SCOȘI
din albia ființei,
ca săpunul, la
a doua
încercare, unii
peste alții,
inexplicabil hrăniți acum,
departe
în afara noastră și deja – de ce? –
despreunați unii peste alții,
apoi (la a treia
încercare?) suflați
îndărătul cornului, în fața
erectei
frînturi de lacrimi,
o dată, de două ori, de trei ori,
din imparul,
mugurit-despicatul,
drapelarul
plămîn.
(Silnicia luminii, 1970)
O dată
O DATĂ
l-am auzit,
el spăla lumea,
nevăzut, toată noaptea,
aievea.
Unu şi Infinit,
neantizați,
egotizau.
Lumină era. Salvare.
(Schimbare de suflu, 1967)
Preștiutul
Preștiutul sîngeră
de două ori îndărătul cortinei,
conștiutul
perlează
(Silnicia luminii, 1970)
_________________
Din volumele Paul Celan, Opera poetică I, II, editura Polirom, 2015, 2019, traducere de George State.
