Zorii zilei de 23 aprilie 2021. Suntem în Ziua internațională a cărții și a dreptului de autor (Copyright) și prin urmare vă voi reține puțin atenția, doar câteva minute din prețioasele dumneavoastră existențe pentru a vă relata despre lansarea Salonului literar – artistic din Breaza. Am scris un nou început în titlu deoarece instituția salonului în România are o istorie bogată.
Încep cu o mărturisire. Sunt încă sub puternica emoție a evenimentului de ieri, 22 aprilie, acolo unde cartea a fost principalul erou.
Iată cine a participat: Doamna Mura – Mădălina Bulai, scriitor care a prezentat trei din volumele sale. Unul autobiografic și două de ficțiune. Profesor universitar doctor Cerasella Crăciun Grețcu cu mai multe intervenții în cadrul salonului. Umoristul Cristian Grețcu, erou de carte. Alexandru Cazan, managerul Centrului Cultural din Breaza. Autorul acestor rânduri, autor de carte. Doamnele Crina Drăguș și Ramona Cojocaru, cele două bibliotecare de la Biblioteca Dan Grigorescu unde a avut loc lansarea salonului. Evident nu ratez ocazia solemnă de a le felicita pentru 23 aprilie care este și Ziua Internațională a Bibliotecarului și a Bibliotecilor Publice.
Doamnele Bulai și Crăciun au făcut importante donații de carte pentru a face și mai bogată oferta de lectură a oamenilor din Breaza, ori a iubitorilor de carte care vin din alte zone ale țării pentru a gusta aerul unic de aici, dar și pentru a trăi în atmosfera dens culturală din Breaza. Familia Grețcu a fost în centrul atenției cu numeroase istorii ce ne-au captat atenția în mod irevocabil.
Patrimoniul cultural este alcătuit din Casa de Cultură Ion Manolescu, unde se află Biblioteca orășenească și expoziția cu lucrări de artă din colecția Nicolae Bărăscu, Fundația culturală Ion Manolescu, Conacul Toma Cantacuzino situat în parcul orașului, 5 biserici din care 3 sunt monumente arhitecturale (Biserica Sf. Nicolae, Biserica Sf. Gheorghe și Biserica Schimbarea la față construită în anul 1892), Crucea Eroilor (de 11 m înălțime) situată pe de Dealul Gurga și ridicată în 1930. Mai sunt case de peste 100 de ani care păstrează stilul muntenesc autentic și specificul zonei subcarpatice (cu beciuri înalte și foișoare), acestea reprezentând și principalele obiective turistice.
Arta populară a fost reprezentată din doua jumătate a secolului al XX-lea de lucrările desfășurate din anul 1948 până în prezent de Cooperativa Meșteșugărească „Arta casnică”, angajatele lucrând porturi populare românești din Valea Superioară a Prahovei. Instituția a obținut în anul 1986, la Târgul Internațional de la München, Medalia de Aur pentru produsele expuse. Dansul „Ca la Breaza” este specific acestei zone. În orașul Breaza există cinci școli generale, opt grădinițe, Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, Colegiul Militar „Dimitrie Cantemir”, Grupul Școlar „Spiru Haret” (fost UCECOM) și Școala Specială.
Ia de Breaza a cunoscut o evoluție în timp. Astfel, în secolul al XIX-lea si primele decenii ale secolului al XX-lea se purta ia mocaneasca, realizata din panza de casa numita si „panza pescareasca”, la razboi de tesut manual. Culorile folosite in decorarea iei erau rosu si negru. Rosul domina la iile destinate femeilor tinere, in timp ce femeile batrane si vaduvele purtau ii pe care dominau modele cusute cu negru. Ia mocaneasca avea cret lat, cu gura de la ie intr-o parte, si partea superioara marginita de o bentita cusuta cu un model apropiat ca tematica de cel folosit la decorarea iei. Ia era incheiata manual cu „cheita” din arnici rosu sau negru, incluzand „alticioara” de sub maneca si „clinul” care facea legatura intre maneca, piept si spate.
Sigur, mai sunt și multe alte aspecte cultural-artistice. Acesta a fost doar o introducere timidă.
Aristotel Bunescu
