Maria Yugina este șahist profesionist și artist plastic. Cum se îmbină aceste două direcții?
– Intr-adevăr sunt direcții diferite, dar ambele au atât creativitate, cât și logică. Pictura și șahul au propriile reguli, pe care este obligatoriu să le cunoști. Mai întâi trebuie să înveți toate regulile, apoi să le uiți și abia apoi începi să creezi. Aș putea spune că domeniile sunt asemănătoare.
De la ce a început dragostea pentru șah?
– Istoria este foarte obișnuită. Dragostea pentru șah a pornit de la tatăl meu, care m-a învățat jocul, apoi m-a adus la clubul de șah din Sankt-Petersburg. Șahul m-a prins. Am început să concurez de la o vârstă fragedă.
De cât timp durează relația dintre dumneavoastră și sah?
-E cea mai durabilă relație din viața mea. Cred că am început să joc sah din clasa întâi sau chiar cu un an mai devreme. Deci de la varsta de 7-8 ani. Acum copiii încep să studieze sahul mult mai devreme.
Dar dragostea pentru artă de când datează?
-Am iubit arta din totdeauna. Cred că de dinaintea șahului. Însă, în mod profesionist, am început să mă ocup de artă absolut întâmplător. Cred că aveam 18-19 ani. Eram deja studentă. Așa că dragostea pentru artă durează de mult timp, dar de arta propesionistă m-am apropiat relativ recent.
Сare a fost întâmplarea care a declanșat această experiență din viața dumneavoastră?
– În casa noastră a ajuns fiul unor pictori foarte cunoscuti in Sankt Petersburg – familia Bojenov. Mama a zis ca si fiica ei picteaza. Toate mamele cred că spun asta. Desigur pictam oribil. Pictam pentru mine portretele cunoscuților mei. Vă dați seama cam ce poate picta om fără studii? Mama a arătat lucrările mele sotiei viitorului meu profesor, iar doamna a zis: “ce fata talentata, vreau s-o arăt soțului meu”. De atunci am îinceput să facem lecții. Eu făceam o oră de sah cu fiul lor, iar ei făceau o oră de pictură cu mine. Fiul lor a renunțat destul de repede, dar între mine și pictori s-a format o relație durabila, bună și la un moment dat am început să vin la ei în toate zilele mele libere. Mai târziu, după mulți ani, Bojenov – profesorul meu – mi-a spus că nu aveam talent deloc, dar a început să lucreze cu mine pentru că sunt acel om care știe să muncească mult. Numai din această cauză am început pictura, pentru că doream si munceam cum nu muncea nimeni.
Munca e mai importantă decât talentul?
– Consider ca da. Eu cred că oamenii talentați sunt destul de leneși. Ei n-au nevoie să muncească. Au har. Fie în șah, fie în pictură. Dar cei fără talent au nevoie de eforturi mari. De asta cred că este totuși mai important. Dar e doar parerea mea.
Atelierul unde discutăm este foarte comod și armonios. În aproape toate lucrările este prezentă tematica șahistă. Ce alte teme vă inspiră?
– Mă inspiră mult o culoare – albastrul. Toate nuanțele de albastru. De aceea totdeauna mă inspiră marea. Tot așa îmi place să pictez și portrete. Îmi place să privesc oamenii. Imi place să descopăr acele mici detalii care sunt particulare la fiecare om. Există oameni frumoși, dar neinteresanți, care sunt anoști. Mie imi plac oamenii mai imperfecți. Imi place sa îi privesc în ochi și să văd puțin mai mult decât văd oamenii privind unii la altii. Ma inspiră portretele, dar și peisajele. Cred că astea sunt pasiunile mele în pictură.
Ce credeți că este șahul: sport, știință sau artă?
– Pentru mine, într-o măsură mai mare, este sport. Desigur, îmi place să creez în sah. Totdeauna încerc să inventez ceva nou, să gândesc mai original. Dar totuși rămâne sport pentru mine. Pentru că acel moment de confruntare, de impact psihologic pentru mine este cel mai important și interesant. Acel stres în care îți vezi adversarul, simți emotiile lui, vezi că a început să se enerveze și intelegi că acum el va ceda și tu îl vei învinge. Și aici nu e vorba deloc de poziția din timpul meciului. Dacă omul e prea nervos și îi tremură mâinile, poți fi sigur că din orice poziție vei găsi cea mai bună soluție, pentru că el este mental mai slab.
Din anul 2019 sahul a devenit disciplină obligatorie in școlile din Rusia. Ce impact a avut acest fapt si ce rol credeți va avea șahul asupra dezvoltării generației tinere?
– Eu cred ca sahul este foarte util pentru copii. Jocul acesta te învață să gândești. M-am confruntat des cu faptul ca în zilele noastre copiii nu sunt independenti. Spre exemplu cand lucram ca antrenor eu le ziceam copiilor: “Va rog să notați…” și ei începeau să mă intrebe: “Doamna, dar unde să scriem? Cu ce coloare să scriem? Cu ce litere să scriem? Cum să scriem? De ce să scriem?” Doamne! Ia-ți decizia singur! Sahul te invață să iei decizii, pentru că nu ai pe nimeni lângă tine, iar fiecare pas care nu e făcut conform teoriei este decizia ta. Acum pentru copii acesta este foarte important. Majoritatea nu știu să ia decizii.
Care realizări din șah, din pictură au devenit cele mai dragi și mai importante?
– Cred că cel mai drag lucru a fost când eram mica. Era un campionat pentru copii pana la 10 ani, care a avut loc la Sankt-Petersburg. Atunci am luat locul trei. Desigur, acesta nu este un rezultat atât de mare, dar victoria asta a fost una de voință. În arta plastică cred că cel mai important este faptul că am fost recunoscută mai ales in lumea sahului și acum am comenzi foarte mari din acest domeniu. Este foarte important că am ieșit în evidența și mi se adresează șahiștii cunoscuți care apreciază creația mea și își doresc tablourile mele.
In rest cele mai importante rezultate ale mele au fost dobândite cu ajutorul soțului meu. Cand am venit aici in Romania eu am fost candidat de maestru al sportului in sah cu ranking destul de mic. Lângă soțul meu am reușit să devin Maestru FIDE. Nu e numai meritul meu. Mihail (n.r. Mihail Marin – Mare Maestru Internațional FIDE) m-a încurajat. El mi-a zis că pot să mă ocup cu ce doresc fie șah, fie pictura. La început mă ocupam cu perseverență de șah, apoi încurajată fiind de soțul meu am acordat mai mult timp artei plastice. In primul rând a fost vorba de sustinere morală. Puțini oameni au avut atâta încredere în mine. Mihail a fost printe acei puțini care au crezut în mine și ca șahistă si ca pictoriță.
“Nu mă simt în țară străină. Nu contează unde trăiești, contează – cu cine”.
Maria Yugina este căsătorita cu Mihail Marin – șahist, Mare Maestru FIDE și scriitor, autor al multor volume cu tematică șahistă, multipremiate. S-au cunoscut în Rusia la o competiție șahistă, iar din anul 2017 locuiesc împreună în România
Soțul dumneavoastră este tot șahist. Ce altceva vă unește, ce v-a atras la Mihail Marin cel mai mult?
-Cred că ne unește pasiunea pentru călătorii și pentru micuțe nebunii. Se întâmplă să mergem pe autostradă, să trecem prin dreptul unui orașel micuț și să-l vizităm fără să fie planificat. Soțul meu e de asemenea adventurist. Altceva ce îmi place la el este pasiunea pentru limbile străine. El vorbește 7 limbi și asta mă impresionează. Cred că în primul rând m-a atras la el faptul că mă acceptă cu calm așa emotională cum sunt și că sunt pasionată de cumpărături. El mă acceptă așa cum sunt. Calitatile lui sunt rare. Mă acceptă ca femeie care nu e gospodină, care nu ii place să spele veselă, care are o grămadă de minusuri. M-a atras și faptul că deși el nu vorbea bine în limba rusă, comunicarea noastră era foarte ușoară.
Ce ați învățat de la Mihail Marin, ca de la un om din altă cultură?
– Imi este greu să vorbesc despre el ca despre om din altă cultură, pentru că Mihail este omul lumii. A călătorit foarte mult, are foarte mulți prieteni din tări diferite. El nu e un român obișnuit. Călătorind atât de mult ceva local se șterge in el, ca și în mine. Dar de la el cred am învățat calmul. Oamenii din România par mai fericiți, mai relaxați. Nu ca spaniolii…dar totusi. Noi in Rusia, in Sankt-Petersburg suntem totdeauna agitați. Încontinuu fugim, ne grăbim, totdeuna intârziem, avem multe de rezolvat. Aici nu e așa.
Ce așteptați de la 2021?
-Aștept să se termine pandemia ca să redobândesc posibilitatea de a calatorii, de a participa la competiții si expoziții. Eu nu înțeleg competițiile online. Nu pot juca online. Nu văd fața adversarului și nu văd emoțiile lui.
Care este cel mai mare vis și care sunt planurile pentru viitorul apropiat?
-Vreau să mă perfecționez și în pictură și în șah. Visul meu cel mai mare, pe care îl am de mult timp, este să avem o casă în Italia, într-un orășel mic și cochet.
