În secolul al XVI-lea, Caterina de Medici a devenit regina consoartă a Franței și, mai târziu, regentă sau consilier apropiat pentru trei fii, fiecare dintre ei ajungând rege. Acest lucru i-a oferit oportunitatea de a exercita o influență considerabilă în politică, dar în același timp îi solicita o iscusință permanentă pentru a o menține. Potrivit istoricului Susan Broomhall, o cale pe care Caterina de Medici a ales-o în acest scop a fost șahul, scrie publicația online jstor.org.
Broomhall afirmă că șahul nu era doar un simplu joc în Europa modernă timpurie: „Jocul de șah oferea o pregătire importantă despre managementul afacerilor de stat, ierarhii sociale și război”. Acest lucru nu a trecut neobservat de femeile cu ambiție politică din casele regale. Anna de Bretania, care a fost regină a Franței cu zeci de ani înainte de Catherine, a jucat și ea șah, la fel și contemporana Caterinei, Margareta de Austria.
Unele scrieri și arte moderne timpurii au prezentat în mod explicit șahul ca un mijloc pentru femei de a se afirma în viața politică. Autorii de manuale de șah au vizat femeile cu statut înalt ca o parte importantă a cititorilor lor.
Jocul le permitea femeilor să interacționeze cu bărbații într-un context în care statutul lor social în afara jocului era discutabil (cel puțin teoretic); cu acest prilej, abilitățile lor putea fi puse în evidență.
În ce o privește, Caterina a fost o șahistă redutabilă. Potrivit unor relatări, Paolo Boi, cunoscut ca unul dintre cei mai mari jucători de șah din secolul al XVI-lea, și-a exprimat dorința de a juca împotriva ei. Dar scopul Caterinei nu era doar să dovedească abilitățile strategice ale șahului. Ea a promovat practicarea a tot felul de jocuri la curtea regală. Într-o scrisoare către fiul ei Carol al IX-lea, ea afirma: „Am auzit ceva ce a spus regele, bunicul tău. Am auzit că sunt necesare două lucruri pentru a trăi în pace cu francezii și pentru ca ei să-și iubească regele: să-i păstreze fericiți și să-i mențină ocupați cu ceva.”
Broomhall scrie că o altă parte a strategiei sale a avut legătură cu statutul femeilor din cadrul curții. Caterina desemnase femei nobile într-o serie de funcții proeminente, determinând unii critici să renunțe expresii insultătoare de genul „grajdul damelor de companie”.
„Mișcările complexe intelectuale și strategice ale șahului au oferit o formă controlată și rațională de joc curtesc pentru femeile aflate într-un mediu frecventat de ambele sexe”, scrie autorul.
Caterina însăși s-a bucurat de o serie de activități de petrecere a timpului liber, pe care obișnuia, de asemenea, să le împărtășească împreună cu regele, socrul său. Potrivit unor relatări contemporane, „Caterina l-a însoțit întotdeauna la vânătoare, pentru că era un călăreț foarte bun și îndrăzneț”, iar regele Francisc I „a iubit-o și mai mult pentru asta și s-a bucurat să-i arate plăcerea de a vâna”.
Caterina nu era singura care credea sincer în legătura dintre șah și puterea femeilor, scrie Broomhall. Iar alți cercetători au sugerat că introducerea reginei ca cea mai puternică piesă din joc, înlocuind vizirul, a fost o reflectare a puterii crescânde a femeilor la curțile europene din perioada medievală.
Mai târziu, unii scriitori și-au exprimat îngrijorarea cu privire la puterea piesei reginei, inclusiv episcopul italian Marcus Hieronymus Vida, care a afirmat: „Este o cruzime să vezi sânge vărsat de cineva care nu ar trebui să arate decât blândețe”. Alții au identificat puterea reginei cu puterea presupusă a femeilor de a influența acțiunile regilor.
Probabil, nimic din toate acestea nu a fost perceput de Caterina de Medici exact în acești termeni, dar ceea ce este evident este că a văzut în șah o arenă relevantă pentru poziția femeilor în societate.
______________
Traducere și adaptare: Iustin Iamandi. Foto: Fragment din coperta cărții Birth of the Chess Queen: A History, de Marilyn Yalom
