OpiniiLa sfârșitul zileiProteste, proteste

Proteste, proteste

-

promovare onlinespot_img

Iar au fost proteste împotriva restricțiilor adoptate de guvern. Mai reduse ca participare decât cele de luni, dar parcă mai intense decât cele de duminică. Oricum, la scara protestelor din România, sunt modeste; tot corupția acutizată mobilizează mai bine, deși starea ei de agregare comună e cea cronică. Dar asta e, se pare, tot ce poate AUR la ora actuală.

Am văzut două reacții la aceste proteste recente. Una denunță alunecarea spre fascistoid a manifestărilor unor participanți. Ea ar trebui băgată în seamă pentru că nu e singulară în peisajul public. Suntem martori la o radicalizare a discursului politic. A doua reacție scoate în evidență dimensiunea socială a protestului. Oamenii nu mai suportă efectele economice ale restricțiilor și sunt și obosiți psihic; ar vrea să nu mai audă nimic de pandemie și ca prin magie, lumea să revină la starea pe care o știau ei.

Cele două reacții m-au dus cu gândul mai întâi la context. Mi se pare relevant să observ că în vreme ce restricțiile din prezent sunt similare sau poate chiar mai lejere decât cele de acum un an, din timpul stării de urgență (vezi preparativele de Paște), situația epidemiologică este mult mai gravă acum, decât în urmă cu un an; incidența îmbolnăvirilor e mai mare, cazurile grave din spitale sunt mai multe. Apoi, da, unii oameni au ieșit în stradă și și-au etalat nemulțumirea; dar asta se întâmplă de multă vreme în multe alte țări europene. La acest capitol, România de fapt se trezește destul de târziu. Nu e cazul să ne emoționăm prea tare în fața unor scandări care pot fi și inepte. În același timp, și economia, după experiența unui an de șocuri, frâne și reporniri, e mai adaptată la asemenea reacții oficiale la pandemie. Într-o măsură mai mică sau mai mare, afacerile s-au adaptat, unele au înflorit chiar. 

De fapt, după cum un virus în general – nu spun de cel de față neapărat – suferă fel de fel de mutații neviabile, la fel și interpretările la aceste proteste apar, testează realitatea, încearcă să se agațe de ea și apoi pot dispărea. Asta dacă nu cumva, repetate și susținute, ajung și ele să creeze realitate.

_____________

În imagine, un protest împotriva restricțiilor desfășurat la Galați, 29 martie 2021. Foto: Maria Măndiță.

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche și la revista Historia. Autor al volumelor „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” – editura Vremea, 2019 și „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” – editura Eikon, 2020.

Random posts

Gânduri: 113 ani de la nașterea lui Mihail Sebastian

18 octombrie, anul de grație și mizerie 2020 Buni zori! Scriu aceste rânduri înainte de a se ridica noaptea de pe...

„SALONUL DE PICTURA” din centrul Bucurestilor

In perioada 19 octombrie – 08 noiembrie 2020 a avut loc in PIATA AMZEI o manifestare expozitionala organizata de...

Planul Național de Redresare și Reziliență – în atenția IMM-urilor

Conform Comunicatului de presă 7 Aprilie 2021 al Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, PNRR a fost adoptat de guvern....
promovare onlinespot_img

Secretul lui Bobby Fischer (partea a doua)

Cu 50 de ani în urmă, în data de 20 iulie 1971, Bobby Fischer și Bent Larsen au jucat...

„Șahiștii” la TV

Numărătoarea inversă a început. Volumul de proză scurtă „Șahiștii”, al colegului nostru de redacție, Ionuț Iamandi, nici nu a...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi