OpiniiLa sfârșitul zileiProteste, proteste

Proteste, proteste

-

promovare onlinespot_img

Iar au fost proteste împotriva restricțiilor adoptate de guvern. Mai reduse ca participare decât cele de luni, dar parcă mai intense decât cele de duminică. Oricum, la scara protestelor din România, sunt modeste; tot corupția acutizată mobilizează mai bine, deși starea ei de agregare comună e cea cronică. Dar asta e, se pare, tot ce poate AUR la ora actuală.

Am văzut două reacții la aceste proteste recente. Una denunță alunecarea spre fascistoid a manifestărilor unor participanți. Ea ar trebui băgată în seamă pentru că nu e singulară în peisajul public. Suntem martori la o radicalizare a discursului politic. A doua reacție scoate în evidență dimensiunea socială a protestului. Oamenii nu mai suportă efectele economice ale restricțiilor și sunt și obosiți psihic; ar vrea să nu mai audă nimic de pandemie și ca prin magie, lumea să revină la starea pe care o știau ei.

Cele două reacții m-au dus cu gândul mai întâi la context. Mi se pare relevant să observ că în vreme ce restricțiile din prezent sunt similare sau poate chiar mai lejere decât cele de acum un an, din timpul stării de urgență (vezi preparativele de Paște), situația epidemiologică este mult mai gravă acum, decât în urmă cu un an; incidența îmbolnăvirilor e mai mare, cazurile grave din spitale sunt mai multe. Apoi, da, unii oameni au ieșit în stradă și și-au etalat nemulțumirea; dar asta se întâmplă de multă vreme în multe alte țări europene. La acest capitol, România de fapt se trezește destul de târziu. Nu e cazul să ne emoționăm prea tare în fața unor scandări care pot fi și inepte. În același timp, și economia, după experiența unui an de șocuri, frâne și reporniri, e mai adaptată la asemenea reacții oficiale la pandemie. Într-o măsură mai mică sau mai mare, afacerile s-au adaptat, unele au înflorit chiar. 

De fapt, după cum un virus în general – nu spun de cel de față neapărat – suferă fel de fel de mutații neviabile, la fel și interpretările la aceste proteste apar, testează realitatea, încearcă să se agațe de ea și apoi pot dispărea. Asta dacă nu cumva, repetate și susținute, ajung și ele să creeze realitate.

_____________

În imagine, un protest împotriva restricțiilor desfășurat la Galați, 29 martie 2021. Foto: Maria Măndiță.

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche, la săptămânalul Reporter Globa, la revista lunară Historia și la publicația online Veridica.ro. Autor al volumelor „Șahiștii. Povestiri” - editura Eikon, 2021, „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” - editura Eikon, 2020 și „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” - editura Vremea, 2019.

Random posts

Forța transformatoare a picturii

Motto: ,,Pictura este doar un alt fel de a ţine un jurnal”. Pablo Picasso De fiecare dată când intru la...

Olimpiada bizară: Tecuci se întrece cu România

Mai sunt puține ore până la finalul actualei Olimpiade de vară din Japonia. În mod normal, vine și ora bilanțului...

Mica Romă (8): Timotei Cipariu, „Purtarea de bună cuviință între oameni”

Cea de-a opta carte din seria „Mica Romă XXI” este o mică bijuterie de literatură moralizatoare publicată de sobrul...
promovare onlinespot_img

La olimpiada de la Paris din 1924 s-a jucat și „prima olimpiadă” de șah din istorie

S-a încheiat Olimpiada de la Tokyo și poate unii dintre dumneavoastră s-au întrebat de ce nu s-a numărat și...

Andrei Dunuță: ,,Șahul este o metaforă a vieții și a business-ului”

București, 25 septembrie, 2020 Domnul Andrei Dunuță m-a cucerit la lansarea revistei noastre. Prin urmare am dorit mult să vă prezint...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi