Ați remarcat probabil că rubrica „Raftul Atenei” s-a diversificat. Există acum și o emisiune online omonimă, unde ne-am propus să purtăm o oră de discuție cu autorul unei cărți interesante apărute recent. Emisiunea se difuzează în prima zi de joi a fiecărei luni, iar la prima ediție l-am avut ca invitat pe profesorul Cristian Preda, autor al volumului „Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic”. Este genul de carte vizat de rubrica și de emisiunea noastră: istorie recentă, istoria ideilor, politologie, regimuri totalitare, memorialistică.
Nu cred că e necesar să îl prezint și eu pe profesorul bucureștean, dar o fac totuși, succint, întrucât e relevant pentru cartea în discuție. Profesor de științe politice, decan al Facultății de Științe Politice din cadrul Universității din București, politician, consilier prezidențial în timpul mandatelor președinților Emil Constantinescu și Traian Băsescu, secretar de stat pentru Francofonie, europarlamentar între 2009 și 2019, membru al mai multor partide: PCR, PDL, PMP, PLUS, traducător al mai multor lucrări de politologie, discipol declarat al lui Raymond Aron, coordonator al unor colecții de politologie la mai multe edituri, autor al unui raft lung de volume de politologie, cu o atenție specială acordată fenomenului alegerilor, Cristian Preda are o „experiență plenară” a politicii. De aceea ideile lui despre fenomenul politic sunt foarte interesante și semnificative.
În cadrul emisiunii, profesorul Preda a arătat că numele cărții nu este întâmplător. El provine din perioada „fondatoare” a alegerilor din România, când un domnitor a avut nevoie de propteaua unei Adunări legislative care să-i cauționeze deciziile. La început, explică domnul Preda, alegerile au fost privite cu suspiciune, alegătorii nu prea știau unde vor duce ele, iar aleșii nu le vedeau rostul și nu prea își doreau mandatele. Treptat, alegerile în România s-au domesticit, au căpătat un profil specific, au fost „înfiate” de obiceiurile locului, printre care cel al coruperii și cumpărării. Azi însă, trăim o perioadă mai fastă din acest punct de vedere, alegerile emancipânu-se treptat de tutela istorică menționată.
Ideea cărții, a mărturisit domnul Preda în emisiune, i-a venit în urma unei viziuni distopice: ce s-ar întâmpla dacă toate documentele scrise privind alegerile din România mai veche sau mai nouă ar dispărea, rămânând doar pamfletele și satirele în versuri care au apărut în timpul campaniilor electorale? De aici și subtitlul cărții: „Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 până în zilele noastre”. Autorul susține că și în urma unui astfel de cataclism gutenberghian, din care ar supraviețui doar rimele politice, tot ar rămâne destule indicii pentru a reface epocile trecute. Este însă adevărat, precizează el, că în vremurile recente satira versificată a început să pălească, ecranul având un impact mult mai mare asupra alegătorilor decât un vers meșteșugit.
Am abordat mai multe teme cu domnul Preda pe parcursul orei de emisiune. Ne-am oprit asupra polarizării politice din România; prea puțini politicieni, de ieri și de azi, sunt dispuși să admită că este posibil ca adversarul lui să aibă dreptate, fie și parțial. De cele mai multe ori, „noi” avem monopolul adevărului, „ei” se înșeală total și definitiv. De aici și o oarecare „fundamentalizare” a actului politic. De aici și proliferarea peste timp a cultului personalității; dacă numai „noi” avem dreptate, vă dați seama câtă dreptate și viziune poate avea șeful nostru! Am mai discutat și despre „traseismul” peren din politica românească, căruia profesorul Preda îi găsește o explicație promptă: este vorba de inaderența partidelor românești la procesul de definire a unei identități politice. Dacă partidele nu au profil ideologic, este normal, spune el, ca politicienii să fie interșarjabili, să poată fi deci valorificați după alte criterii decât cel al apartenenței doctrinare.
Una dintre observațiile primite după această primă ediție a emisiunii „Raftul Atenei” a fost că am oferit numai două – trei citate din cele peste 700 de versificații reproduse de autor din presă, începând cu anul 1834 și până în zilele noastre. Încerc acum să recuperez o parte din acest handicap, creat numai și numai pentru că am fost „furat” de discuția cu politologul bucureștean; intenția mea fusese să ofer mai multe citate în timpul emisiunii.
O poezie satirică intitulată „Ce mai democrat sunt eu”, apărută în revista Nikipercea din martie 1864, se ocupă de năravul politic al schimbării frecvente a opțiunilor:
Mă închin în orice parte:
Stânga, dreapta, sus și jos;
Fac metanii minunate
Și la draci și la Christos.
Mai târziu, în anii neutralității, scena politică s-a scindat între cei ce dorea implicarea României în război alături de Antantă și cei ce se opuneau acestei implicări. Erau însă destui și cei ce treceau de o parte sau de alta a taberelor, în funcție de evoluția evenimentelor și de avantajele personale obținute. Unul dintre aceștia a fost Victor Eftimiu, despre care a scris revista Furnica:
Și, nu că vreau să vă încurc:
Când fu război, s-a dat drept turc;
Pe timpul Marnei, cam un an,
El la Berlin era german;
Apoi, scuzați că vă pisez,
Fu, la Paris, aprins francez.
Dar ce n-a fost? Să-l dau de gol,
A fost chinez, a fost spaniol,
A fost englez, american,
La Neapole, napolitan,
La Spietzberg fu ca eschimos…
Sau din zilele noastre, într-o epigramă din timpul apariției Uniunii Social Liberale:
Toți corupții, toți penalii,
Traseiștii și venalii
Sunt de condamnat la voi,
Da-i primim cu drag la noi.
Iată și o satiră la adresa promisiunilor electorale umflate. Versurile sunt culese din timpul unei campanii electorale din 1932:
Va curge lapte și miere
Din sifon s-o facă bere.
Din suman – smoching și frac,
Din opinci – pantofi de lac,
Mămăliga – cozonac.
Perceptorii blestemați
Vor fi îngeri devotați
Și-o să plouă cu cârnați!
Și închei cu o ipostază a cultului personalității, datată 1940, cu puțin înainte de abdicarea regelui Carol al II-lea. Versurile îi aparțin lui George Lesnea, care va face carieră aproximativ în același domeniu și după 1945:
Lumea cu dreptățile,
Nunțile cu ploștile,
Granița cu oștile,
Schitul cu litania,
Plugul cu strădania.
Te slăvesc uzinele,
Sondele și minele;
Stâncile Carpaților,
Brațele bărbaților.
Că ești bun ca ploile,
Spulberând nevoile;
Proaspăt ca zăpezile,
Tânăr ca livezile,
Lin ca tihna somnului,
Cald ca raza Domnului,
Nou ca primăverile,
Potolit ca serile,
Blând ca rugăciunile,
Crâncen ca furtunile.
Bineînțeles, referirile religioase care mergeau în odele adresate lui Carol al II-lea au fost suprimate în osanalele către liderii ulteriori care se declarau atei.
______________
Cristian Preda, Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic. Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 până în zilele noastre, Editura Polirom, 466 de pagini, format 13×20.
