Picturile din calendarul sentimental

Fidel artelor plastice, încep ziua de azi, 17 februarie 2021, cu câteva pagini din cartea primită de la marele sculptor care este doamna Elena Surdu Stănescu, distinsă cu Premiul Nobel pentru literatură ,,Obosit de viață, obosit de moarte”, de Mo Yan.
După ce a călătorit peste mări și țări pentru a lua multe premii în diverse colțuri ale lumii, doamna ,,Didi” Stănescu, pentru prieteni, a avut inspirația să îmi ofere o călătorie specială, alături de Mo Yan, în mai multe reîncarnări ale lui Ximen Nao, potrivit învățăturilor budiste: în măgar, taur, porc, câine și maimuță. Doar de la ora 7,00, când am voie să deschid calculatorul poresc la scris. Altă dată, făceam excese noaptea, până a venit salvarea la mine. Azi, fiind miercuri, scrie în calendar că pe primul loc este un text despre pictură pentru publicația online sah-corporate.ro.
Dar, dacă privesc mai bine calendarul, subiectul este gata oferit. Asta, pentru simplu fapt că lângă biroul de travaliu cotidian este așezat, la loc de cinste, produsul numit ,,Comorile Muzeului Național de Artă al României”, calendar pe 2021.
Pe copertă, portretul impresionant al Principesei Elena, semnat de George Peter Alexander Healy (1813-1894). Originar din Boston, pictorul nostru a fost unul dintre cei mai mari portretiști ai epocii sale. Pe rând, i-au pozat numiții Abraham Lincoln, papa Pius al IX-lea, Lizst, ori Gambeta. Asta doar pentru a evoca doar câteva nume de răsunet în istorie. A studiat intens pictura la Paris și Roma, aici erau marile centre culturale ale lumii. A locuit cu predilecție pe continentul european, realizând numeroase portrete la comandă. Astfel a reușit să își întrețină numeroasa familie. Întâlnirea dintre Principesa Elisabeta s-a produs în anul 1872 la Roma.
Calendarul despre care scriem acum, cuprinde 12 valoroase lucrări de pictură ce se pot admira la muzeul de pa Calea Victoriei.
La mică distanță, am copilărit, am fost tânăr îndrăgostit, mire, tată și așa mai departe. Deci o mare parte din viață a fost trăită lângă comorile muzeului. Acum, le am din nou aproape, aici la Breaza, din județul Prahova, prin intermediul unei elegante tipărituri. Mă uit la ea mereu. Nu numai că este elegantă, inspirată și nobilă, dar mă orientează în timp, această vastă dimensiune care se comprimă mereu, în contradicție cu dorința nestăvilită de a cunoaște bogăția mereu crescândă a armoniilor lumii. Am luat deci cu mine în fond muzeul și istoria sa.
Muzeul Național de Artă al României a luat ființă în anul 1948, an în care i s-a dat în folosință clădirea fostului palat regal de pe Calea Victoriei din București, puternic afectat în urma bombardamentelor din 1944. Încă de la început, muzeul a avut un caracter enciclopedic, grupând colecții variate de artă românească, europeană și orientală. El este păstrătorul celui mai reprezentativ patrimoniu de artă medievală și modernă românească, un instrument indispensabil pentru cunoașterea culturii vizuale românești. Deschis din 1950 publicului larg, MNAR cuprinde în prezent Galeria Națională (cu Galeria de Artă Veche Românească și Galeria de Artă Românească Modernă), Galeria de Artă Europeană precum și spațiile istorice ale fostului palat regal, adică Sala Tronului, Sufrageria Regală, Scara Voievozilor.
Pe ianuarie, calendarul nostru are o pictură de Nicolae Grigorescu, în februarie este Sava Henția. În martie, urmează Ștefan Dimitrescu.
Să dea Dumnezeu să fim sănătoși până atunci! Deocamdată urcăm, mai departe, pe scara timpului printre picturi. Urmează 18 februarie.
Aristotel Bunescu