Motto: ,,Pictura este doar un alt fel de a ţine un jurnal”. Pablo Picasso
În actuala etapă pandemică, mă ocup cu precădere, la revista noastră online, de două domenii de care mă simt foarte atașat. Primul este pictura, iar al doilea poate fi numit cu sintagma universul incredibil al orașului Breaza. Dar, sunt câteva subiecte aparte care se pot înscrie și într-o parte, dar și în alta. Primul este Adrian Stoenică. L-am cunoscut, încă înainte de a veni în Prahova. Era epoca elegantelor vernisaje, fără mască, de la București. La o galerie din cartierul Cotroceni, cu care colaborez mai mult, este vorba despre Elite Prof Art, l-am cultivat, ani de zile pe domnul Adrian Stoenică. Desele sale personale la Cercul Militar Național, adevărat bastion al picturii cu trei săli de expoziție, una lângă alta, au fost tot atâtea prilejuri să cunosc mai bine pe artist, dar și impresionanta sa familie cu cinci copii. Mai târziu aveam să aflu că este născut chiar la Breaza, și chiar în anul 1952, anul în care am apărut și eu pe planetă. Cam prea multe coincidențe. Șef de promoție al Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov și absolvent al Institutului de Arhitectură “Ion Mincu” din București. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1994 și al Grupului “Arte 26” P. Comarnescu. Membru al Asociației pasteliștilor spanioli ASPAS. Inclus, cu succes, în “Enciclopedia artiștilor romani contemporani”.
Acum, în afară de celebrele sale pasteluri cu flori, ori peisaje, uneori folosește și culorile de ulei, este cazul să vă relatez ceva despre portrete. L-am întrebat pe Adrian Stoenică mai multe detalii despre sistemul de lucru și am aflat că folosește fotografiile ca element de inspirație. Peste puțin timp, am căutat imagini cu ambasadorul Radu Șerban, un om special, care stă chiar lângă mine, dar pe care l-am descoperit tocmai în …Belgia. În altă ocazie, chiar i-am solicitat niște imagini de familie. Așa se face că la o aniversare specială, i-am oferit domnului Radu Șerban un tablou impresionant în care apărea alături de soție, fiecare ridicând un pahar de șampanie. Vă imaginați ușor care a fost efectul asupra ambasadorului. Cu altă ocazie, am comandat personal un tablou la el. Domnul Adrian Stoenică venea cu o punctualitate străină de lumea orientală, de fiecare dată la întâlnire cu un pachet elegant ambalat. Îi plăteam suma convenită și plecam în lume să mai fac o bucurie altui suflet drag.
Ajuns la Breaza, îi aflu povestea de familie. Între timp, în expozițiile sale apar lucrări de artă fotografică semnat de unul dintre băieții săi, numitul Ioan Stoenică, absolvent de jurnalistică, dar specializat pe expediții montane, filmate cu mare succes. Dar, despre Ioan Stoenică, la rândul său un personaj aparte din orașul Breaza, îmi rezerv plăcerea să vă relatez, cu ocazia unui alt episod, deoarece acum trebuie să mă pregătesc deja de finalul actualelor rânduri. Pentru asta, revin la jurnalul lui Picasso, care este arta picturii. Privesc iar un tablou semnat în mod inconfundabil Adrian Stoenică și consult iar agenda de pe birou pentru a vedea ce aniversări se mai apropie. Am deja banii rezervați pentru a face alte comenzi de portrete semnate de pictorul născut la Breaza.
Aristotel Bunescu – UZPR
