OpiniiPe Griviței, la dreapta. Fotoreportaj de pe ultima pasarelă...

Pe Griviței, la dreapta. Fotoreportaj de pe ultima pasarelă din București

-

promovare onlinespot_img

Stația se cheamă Griro. Vine de la sonorul nume deja istoric Grivița Roșie, rămas în mintea multor bucureșteni care au făcut școala pe vremea comunismului. Cobori în stație și un drum o ia neașteptat drept spre împletitura de fier a liniilor de tren. Ce să caute un drum perpendicular pe ogorul de traverse din beton și fibră de oțel? Și totuși, caută, și are și un nume. Se cheamă strada Halta Grivița.

Nu după multă vreme, drumul se transformă în scări și scările în pasarelă. Din asfalt, metal. Am crezut că pasarelele au murit în București odată cu desființarea celei de la gara Basarab. Dar iată că n-am avut dreptate. Aici, lângă Halta Grivița, una rezistă. Ultima. După ce urci primele trepte, simți în spate o prezență masivă. Te întorci și dai de o clădire de sticlă sumbră, străjuită de santinela a ceea ce pare un turn de apă.

Mergi mai departe și jos, pe stânga, apare clădirea unei gări de film de epocă. Este chiar Halta Grivița de care tocmai mi-a șoptit drumul. Iar sus pe pasarelă, care să tot aibă 200 de metri lungime pe doi metri lățime, spectacolul devine grandios. Un mănunchi răsfirat de linii de cale ferată se desfășoară ca aruncat pe sub calea suspendată în aer, ușor tremurândă. În jos, prin mușuroiul de fierătanii, trece pe-o margine câte un tren. Impresie de ceva viu mișcându-se printre cadavre. Pe de margini, alte vagoane ruginite își așteaptă rândul să plece la fier vechi.

Blocurile ceaușiste (sau or fi dejiste?!) încadrează restul piesajului, ca niște martori la fel de vechi ai unor vremuri de fier și scrâșnet. Trece trecutul pe sub pasarela Grivița, dar pe ea încă mai trec oamenii vii.

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche, la săptămânalul Reporter Global, la revista lunară Historia și la publicația online Veridica.ro. Autor al volumelor „De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabia” - editura Vremea, 2022, „Șahiștii. Povestiri” - editura Eikon, 2021, „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” - editura Eikon, 2020 și „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” - editura Vremea, 2019.

Random posts

Față în față: Carlsen sau Nepomniachtchi?

Se apropie marea confruntare pentru titlul suprem în șah. Carlsen și Nepomniachtchi s-au tot tatonat anul acesta, prin diferite...

„Selecționerul” Stalin și lumea de azi. Istoricul Armand Goșu, invitat la emisiunea „Raftul Atenei”

Istoricul Armand Goșu a declarat în emisiunea online „Raftul Atenei” că ideea „conducerii colective” în politica fostei Uniuni Sovietice...

Consultanți de afaceri, lorzi și alte personaje

Glume culese, adaptate sau nu: Motto: "M-ai păcălit o dată - se întâmplă între prieteni, m-ai păcălit a două oară -...
promovare onlinespot_img

Fotografia săptămânii: Ne recunoaștem în ea?

Luați cea mai înaltă clădire din București (cred că e Sky Tower de pe bulevardul Barbu Văcărescu); triplați-i dimensiunile;...

Din istoria „Revistei Române de Șah”, 1925 – 1940 (XXII). Prima olimpiadă de șah

În numărul 6 din iunie 1927, și-a făcut debutul noua grafică a diagramelor, cu care „Revista Română de Șah”...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi