Oul albastru

Am intrat de câteva ore în noul an. Unii sunt încă în lumea viselor, dar eu prefer să notez pentru dumneavoastră, care veți citi în orele următoare aceste rânduri.
În prima zi a anului, când omul așteaptă concertul special de la Filarmonica din Viena, merge un text frumos de vacanță.
Am ales notațiile doamnei Steluța Bogatu.
Iată textul:
Am început și eu să scriu pe rețelele de socializare pentru plăcerea de a comunica. Soțul meu a trebuit să-și adapteze preocupările cultural-artistice, să pregătească și să difuzeze ONLINE edițiile Cenaclului Literar-muzical Marin Preda al Casei de Cultură a Studenților din București, al cărui coordonator este!
Doar nu era să renunțe la evenimentele organizate cu dăruire în ultimii 6 ani! Aceste manifestări i-au adus bucurie sufletească, apreciere și recunoaștere și, mai ales, prieteni dragi! Să știți că înțeleg acum mai bine rostul rețelelor de socializare deși sunt de părere că este bine să păstrăm un echilibru în ceea ce privește implicarea noastră, așa cum ar trebui să fie în toate activitățile și lucrurile de pe pământ! Sourtout pas du zel, spune mătușa mea adorată de la Brașov! Și acum, vă împărtășesc gândurile mele legate de zilele de concediu petrecute la munte! Poiana Mărului, județul Brașov!
În paranteză fie spus, prietena mea nu înțelegea cum poate cineva să meargă de 14 ori în același loc, chiar dacă este absolut superb, căci fusese și ea o dată cu noi la Pensiunea lui Răzvan Antonaru!
Eu nu vă voi scrie despre chestiuni legate de cazare, masă, bucate tradiționale, arta ospitalității, modalități de atragere a turiștilor sau măsuri de eficientizare a activității pe timp de criză sau de pandemie! Nu voi vorbi despre calitatea oamenilor cu față zâmbitoare și grijă permanentă ca tu sa te simți bine!
Eu vă voi povesti ce-mi place mie aici, ce mă face pe mine să mă simt liberă,
,să visez să cânt și să fluier prin pădure și pe cărări între dealuri si văi înverzite și împrietenite într-una dintre cele mai frumoase localități românești, de o frumusețe aproape nepământeană, într-un spațiu mirific! Aici, aerul proaspăt îți intră direct în suflet, mirosul florilor de câmp te pătrunde până în adâncul ființei tale, iar cerul este mai larg decât întinderea mării chiar dacă este străpuns de vârfuri muntoase fără pereche, semețe, elegante și pline de mister! Vezi Piatra Craiului, Munții Făgăraș, Bucegii! Și totul este simplu, frumusețea este un dat al sorții aici! În fiecare sezon natura este darnică cu oamenii! Găsești flori de câmp și plante medicinale, ciupercuțe și fructe de pădure! E plină pădurea de cloambe (lemne uscate de mici dimensiuni) și de mușchi verzi! La ce-ți mai trebuie o păturică? Îmi zic…
Odată am găsit un ou albastru turcoaz mic și oval lângă un trunchi de copac în pădurea din apropierea pensiunii! Era de uliu, așa mi-a spus proprietarul pensiunii! Altădată am descoperit un ponei la marginea pădurii în grădina împrejmuită care ținea tot de pensiune sau pe cărarea dinspre localitatea Poiana Mărului! Am cules mure și măceșe, fructe de păducel și scoruș, mere, prune și pere de pe marginea drumului! Căpițele de fân sunt mai frumoase aici pe dealuri iar oamenii se salută chiar dacă nu se cunosc, cu glas domol și așezat de parcă timpul a stat pe loc! Ei par că nu se grăbesc chiar dacă îi găsești la săpat sau la lucrul fânului! În vârf de deal o livadă cu meri neîngrădită, nepăzită! Am găsit și o troiță frumoasă la o răspântie! La marginea pădurii mi-au căzut ochii pe o frunză deja pictată de o mână nevăzută cu fir alb argintat și simboluri spiralate! Totdeauna am câte un buchețel de floride câmp, mi-a plăcut de când eram mică! Dar ultima dată am descoperit și un buștean retezat de mama natură puțin cam uscat dar numai bun pentru a ține loc de vază chiar acolo în mijloc de pădure.Pe drum fluturași de toate culorile, greierași cântăreți și bărzăuni! Păsări încântătoare, cred că erau cinteze! Peste dealuri se vedea ascunsă localitatea Poiana Mărului și turla bisericii! Am mers pe jos până acolo! Frumoasă și liniștită localitate! Mi-a plăcut! Am fost și La Releu, așa i se spune unuia dintre traseele pentru amatorii de drumeții! Poți privi în zilele senine toată întinderea fascinantă a țării Bârsei! Undeva, știu eu în care direcție, se vede casa bunicilor mei de la Holbav! Am crescut și sunt la rândul meu bunică dar tot nu pot uita frumusețea locurilor unde tatăl meu s-a născut și unde eu am petrecut vacanțele toate împreună cu fratele meu! Cam atât! Mă bucur că am povestit cu voi!
Gata. S-a terminat.
Urez cititorilor să aibă ocazia de a face la rândul lor, drumeții memorabile prin natură. La mulți ani!
Aristotel Bunescu