Opinii La sfârșitul zilei O lemă creștină într-o lume modernă

O lemă creștină într-o lume modernă

-

promovare online

Aparent, între societatea liberală modernă și creștinism sunt diferențe insurmontabile. În societatea liberală există o anumită flexibilitate intelectuală, în creștinism există dogme. În societate domină regula generală, în creștinism autoritatea incontestabilă. În societatea liberală nu există un set prestabilit și universal de valori morale, în creștinism există norme imuabile în acest sens. Diferențe mai clare între cele două perspective nici că se puteau.

Și totuși, există și o asemănare fundamentală într-o anumită, și importantă, abordare. De ceva vreme, societatea occidentală modernă, asimilând lecțiile totalitariste ale secolului 20, comunismul și mai ales fascismul, a formulat lema, cum se spune în matematică, construirii proactive a democrației. Aceasta lemă afirmă că nu e de ajuns să protejăm rigid un set de legi de prezervare a democrației; e nevoie de un efort continuu de apărare, întreținere și adaptare a ei la provocările noi. Democrația se construiește mereu, obișnuiește azi să spună societatea liberală. Dar oare nu exact acest sentiment al efortului continuu de a repara este specific creștinismului? Nu creștinismul a avut intuiția degradării omului dacă nu e permanent îngrijit și oblojit? Nu asupra acestui lucru atrag atenția călugării creștini care prescriu rețeta nevoinței continue, corijării perpetue, înfrânării permanente ca și remediu la încăpățânata tendință a omului de a degenera? Chiar și biologic vorbind, metehnele și viciile se accentuează cu vârsta, așa că ele se combat, sec, mecanic și metodic, pentru a nu pune stăpânire pe om. 

Lăsate în voie, societatea și omul se degradează. Natura lor este să alunece la forme inferioare. În consecință, calea de urmat este efortul insistent de menținere pe linia de plutire și de înaintare în momentele de grație. Orice lenevire pe acest drum înseamnă de fapt cădere și regres. Iată deci că într-un mod subtil, cele două perspective – a societății democratice și a  creștinismului – intră în corespondență, iar în concluziile lor ultime recurg la aceeași formulă a echivalenței dintre stagnare și degradare; numai acțiunea pozitivă e mântuitoare. Ambele discursuri se subîntind aceleiași leme a imperfecțiunii imanente: binele nu e un dat, ci un câștig care se poate pierde voluntar și mai ales involuntar, prin neglijare și neatenție. 

____________

Foto: Pictură de Hans Memling (circa 1430 – 1494), The Morgan Library & Museum, New York. Sursa: Arhiva autorului. 

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche și la revista Historia. Autor al volumelor „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” – editura Vremea, 2019 și „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” – editura Eikon, 2020.

Random posts

O carte cu munți interiori

Acum mai bine de o sută de ani, la cumpăna dintre secolul nouăsprezece și secolul douăzeci, Viena fierbea. Fierbea...

Rețele de nesocializare

O scurtă perioadă după 1990, presa românească a încercat să organizeze dezbateri. Jurnaliștii erau tineri, patronii la fel, nici...

Secuii, între periferie și centru

O imagologie intuitivă, rudimentară poate, ar defini țara drept un teritoriu care-și are esența în centru; cu cât călătorești...
promovare online

Impunitatea sărăntocilor

Tot auzim de politicieni și de sus-puși care-și fac averi pe spinarea noastră și pe care nu-i mai pedepsește...

Din istoria „Revistei Române de Șah”, 1925 – 1940 (VIII) „O glumă de șah” cu Moș Nicolae

„O glumă de șah” cu Moș Nicolae Primul număr al revistei pe anul 1926 reia de la capăt numărătoarea edițiilor...
promovare online

business

promovare online:

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi