Eva Garet este un talent deosebit, o foate tânără pianistă considerată de specialiști un fenomen artistic. Ea tocmai a împlinit 15 ani, este elevă a Colegiului Național de Muzică “George Enescu”, unde studiază cu profesoara Mihaela Zamfirescu, iar de curând a obținut noi recunoșteri internaționale, despre care a avut amabilitatea să ne povestească.
– Eva Garet două noi succese internaționale: Premiul I la Concursul Internațional de Pian „Vladimir Krainev” de la Moscova și Premiul al II-lea și Premiul publicului la cea de-a 32 a ediție a Concursului Internațional de la Ferrol. Ce reprezintă pentru tine aceste două noi reușite?
– Reprezintă confirmări ale muncii depuse până acum și o mare, mare satisfacție. Am mai câștigat în acelasi timp Euregio Award și un premiu I la Orbetello.
Concursul Krainev a fost o surpriză deosebit de plăcută. Nu avusesem până acum contact cu școala rusă. Aprecierile venite din partea ilustrei profesoare Mira Marchenko, printre elevii căreia se numără și Alexandra Dovgan, m-au impresionat în mod deosebit. Și bineînteles, oportunitatea de a lucra cu maestrul Spivakov și Orchestra Filarmonică Națională a Rusiei este un vis devenit realitate.
Concursul de la Ferrol a fost o aventură. Am plecat acolo cu gândul de a întâlni și a evolua în fata acelui juriu extraordinar: Barry Douglas, Cyprien Katsaris, Cristina Ortiz, Phillippe Entremont, Elisabeth Leonskaya. Din păcate Boris Berezovsky nu a mai putut veni din cauza pandemiei. Am pornit pas cu pas, fiecare etapă fiind o victorie în sine. După a doua etapă, când m-am calificat în semifinală, am simțit că ceva deosebit este pe cale să se întâmple. Evident, emoțiile au crescut. A fost foarte greu să le controlez în semifinală. Aș fi putut cânta mult mai bine. Calificarea în finală a venit ca un trăznet, chiar nu mă așteptam. Concertul nu-l mai cântasem niciodată cu o orchestră, erau multe necunoscute. Repetițiile cu extraordinara Orchestră Simfonică a Galiției, condusă de Jose Trigueros, m-au ajutat să-l aduc la un nivel acceptabil. Dar nu a fost îndeajuns, am avut scăpări, juriul și-a dat seama că nu controlam totul și am terminat pe locul 2.
– Cât de dificile au fost aceste două competiții?
– Nivelul a fost deosebit de ridicat, la toate competițiile. În cazul Ferrol am concurat cu pianiști consacrați, unii de peste 40 de ani, mai toți cu mare experiență în competiții de anvergură. Răsfoiam în seara de după finală broșura competiției și nu-mi venea să cred ce s-a întâmplat uitându-mă la acele nume înscrise în concurs. Repertoriul a fost liber ales, asta m-a ajutat să prezint ce aveam mai bun.
– Cât de lungă și de dificilă este pregătirea unui concurs internațional de asemenea valoare?
-Pregătirea este continuă. Am un repertoriu destul de mare care mi-a permis să concurez. Am învățat doar două piese noi, “Los Requiebros” de Granados și cea de Bortkievici.
– Ce oportunități deschid carierei tale aceste două noi recunoașteri internaționale?
– Sunt și eu curioasă ce se va întâmpla. Dorința a fost ca lumea să mă cunoască, să mă remarce și să mă țină minte. Cred că am reușit. Următorii 5-6 ani competițiile internaționale vor fi pentru mine principalul obiectiv, așa că putem numi concursurile Ferrol și Krainev un bun început.
– Ce te-a determinat să te apropii de pian și apoi să performezi prin acest instrument?
-Intâmplarea. Cred că nu mai erau locuri la clubul de actorie de la grădiniță, și așa am ajuns la cel de muzică. Mi-a placut pianul, am evoluat repede, am intrat la Enescu, la clasa doamnei profesoare Mihaela Zamfirescu și restul e istorie cum se zice. Am câștigat multe competiții, încă din clasa I. Fiecare a fost un semnal că sunt pe drumul cel bun, că trebuie să continui.
– Ești elevă a Colegiului Național “George Enescu” din București. Cât de valoroasă consideri că mai este școala muzicală românească?
– Valoarea școlii de muzică este dată de valoarea elevilor ei. Sunt hotărâtă să demonstrez în viitorul apropiat că școala românească de muzică este printre cele mai bune din lume. Dacă e să mă refer la școala mea, trebuie să spun că mă simt parte a unei familii – #enescuteam, începând cu conducerea, doamnele Cristina Sebastan și Anca Petre, extraordinara mea profesoară Mihaela Zamfirescu, ceilalți profesori, toți m-au ajutat enorm în acești ani și, nu mă îndoiesc, mă vor ajuta în continuare. Le mulțumesc și pe aceasta cale.
– Ce modele pianistice ai?
– Daniil Trifonov și Seong-Jin Cho, Alexandre Kantorov, Yuja Wang… Sunt mulți. Și dintre “clasici”: Dinu Lipatti, Radu Lupu, Richter, Horowitz, Perahia, Arghrich, Hamelin. La Ferrol am devenit fan al lui Vlad Khandohi.
– Ai foarte multe premii la concursuri naționale și internaționale, concerte cu orchestra, ai avut și un turneu național, cât de determinată ești să rămâi în topul tinerilor pianiști și ce te-ar ajuta să evoluezi?
-Sunt foarte determinată să ajung în topul internațional. M-ar ajuta foarte mult să evoluez cu orchestra, să am cât mai multe concerte. Experiența scenei, a orchestrei și a publicului nu poate fi înlocuită de nimic.
– Cum vezi viitorul tău artistic?
– În următorii ani voi participa la cât mai multe concursuri internaționale de nivel înalt. Mi-ar plăcea mult să pot lansa primul album. Un lucru e cert, viitorul meu va fi unul foarte ocupat: studiu, școala, competiții, concerte. Abia astept!
______________
Foto: Ferrol Competition.
