CulturăRaftul AteneiNecititele reviste

Necititele reviste

-

promovare onlinespot_img

De data aceasta nu voi mai scrie despre o carte, ci despre două reviste. Ne plângem că nu se mai citesc cărți; dar e cineva care să se plângă că nu se citesc reviste, care sunt un fel de surori mai mici ale cărților, un fel de Cenușăreasă a Cenușăreselor?

Și e clar că satisfacțiile de care ai parte când citești o revistă nu sunt departe de cele furnizate de carte. În plus, revistele au ceva caleidoscopic în ele, te provoacă din mai multe direcții – pentru că așa sunt constituite, din articole de diferite facturi, pe diferite teme, din diferite unghiuri.

Am descoperit în timpul stării de urgență două reviste-fantomă, două publicații supraviețuitoare ca niște reptile din vremea dinozaurilor. Librăriile se închideau, cărțile nu se mai lansau și nu se mai publicau, revistele cu coperți lucioase mureau una după alta – dar revistele de care vă spun se târau încet și sigur pe rafturile din incinta ultimelor magazine rămase deschise, supermarketurile. Așa lipsite de viață cum păreau, erau totuși ultima urmă de viață care supraviețuia senin la încă o glaciațiune.



Bineînțeles, mi-am dat seama repede că misterul supraviețuirii lor este sponsorizarea de la Uniunea Scriitorilor. Dar asta nu e o vină sau o rușine, după cum nu e o vină sau o rușine că aceleași reviste nu fac valuri și tiraje de tsunami în vremuri obișnuite. Aici mai degrabă ideea e că printr-un firicel de finanțare se poate supraviețui unui deșert de pandemie. Că unde nu reușește un mastodont de profit, un puiandru de modestie trăiește.

Nu sunt așa de literare revistele de care vreau să vă vorbesc. E mai mult general uman decât particular literar să meditezi pe tema bibliotecilor personale. Asta face una dintre ele, în partea sa tematică. Foarte frumos scrie deci Bogdan Ghiu despre câmpul de bibliotecă de care orice om se înconjoară, așa cum o face cu câmpul energetic. Biblioteca activă, care te însoțește când ai un tip particular de preocupări, și cea pasivă, care stă în juru-ți în așteptare, gata să te susțină când aluneci spre alte orizonturi și ai nevoie de alte cărți. Nu e nevoie să citești și să știi toate cărțile din biblioteca ta; e suficient însă ca din biblioteca ta sa poată ieși la nevoie cartea pe care să o citești sau la care să te referi. Am înțeles foarte bine ce a vrut să spună Bogdan Ghiu pentru că știu din proprie experiență ce înseamnă să îți dispară din bibliotecă o carte pe care nu ai citit-o; plângi după ea mai mult decât după una citită. Nu plângi după ceea ce a fost, ci după ceea ce ar fi putut fi; și acesta e un plâns mai amar decât altele.

Sau ce e literar în expunerea concepțiilor politice ale lui Manolache Costache, multiplu premier al României în a doua jumătate a secolului XIX? De acest bonom conservator știu dintr-o schiță a lui Caragiale. Era mare răzmeriță la Craiova, guvernul se reunise de urgență, numai președintele său nu era de găsit. L-au căutat peste tot, Manolache Costache dispăruse și pace. În cele din urmă, povestește Caragiale, cineva pare să îi audă vocea dintr-un separeu al unui restaurant central. Îndrăznește și intră și ce să vezi?! Premierul juca șah de zor cu doctorul său, lăsând de izbeliște toate treburile grave ale țărișoarei. Halal de el, ca-n Caragiale!

Sau ce critică literară o reprezintă incursiunea extrem de interesantă în biografia paralelă a lui Arghezi? Marele publicist și scriitor a avut două vieți, spune un autor din revistă, una publică la capătul căreia era numit „cel mai mare poet de la Eminescu încoace”, și alta privată, cu multe fațete oscure: fiu nelegitim al Rozaliei Ergezi, o fată din secuime, din Vlăhița Harghitei, venită la București să își facă un rost în viață, cu mult înainte deci ca Ardealul să fie încorporat României; schimnic la Cernica, unde devine tată; pribeag prin Franța și Elveția, unde își caută echilibrul intelectual și lingvistic. Din același articol rămâne de reținut și focalizarea autorului pe explicația lui Arghezi privind secretul poeziei. Nu e o chestiune de vocabular, spune el, ci de descoperire a vecinătăților ascunse ale cuvintelor.

Despre asta e vorba în revistele care nu se mai citesc. Și mai e ceva: una costă trei lei și alta nouă lei. N-o să le spun numele. Nu are rost. Cunoscătorii cei puțini le-au citit deja, ceilalți, și mai puțini, cărora le-am stârnit curiozitatea, au deja destule indicii pentru a le identifica.

Foto: Arhiva autorului.

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche, la săptămânalul Reporter Global, la revista lunară Historia și la publicația online Veridica.ro. Autor al volumelor „De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabia” - editura Vremea, 2022, „Șahiștii. Povestiri” - editura Eikon, 2021, „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” - editura Eikon, 2020 și „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” - editura Vremea, 2019.

Random posts

Talibanii noștri

Trebuie să-mi mărturisesc tristețea în fața perenității a două tipuri de manifestări publice destul de agresive și de ofensatoare....

OLIMPIADA ONLINE DE ȘAH: ROMÂNIA ESTE LIDER ÎN GRUPA SECUNDĂ!

Echipa României este lider în grupa secundă, după cele trei meciuri câștigate categoric sâmbătă contra formațiilor din Slovacia, Thailanda...

Top 10 personaje în 2020

Avem, cupă cum se vede, un număr de 10 cupe. Care sunt personalitățile anului ce le vor primi? Iată...
promovare onlinespot_img

Nae Ionescu, publicat 

În ultima vreme, mai multe edituri bucureștene l-au redescoperit pe controversatul ideolog de dreapta interbelic Nae Ionescu. Amintesc doar...

Blocat în Ucraina: Pe un maestru internaţional indian l-a prins războiul la Kiev

Joi dimineață, Anwesh Upadhyaya s-a trezit cu sunetul slab al exploziilor și cu vederea unor oameni care își încarcau...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi