Până pe 11 iunie, Elite Art Gallery vă propune o provocare artistică semnată Nadejda Lungu. Pictorița s-a născut în Republica Moldova, iar după absolvirea Liceului de Arte Plastice „Igor Vieruˮ din Chișinău a urmat cursurile Universității Naționale de Arte, secția Pictură, la clasa profesorului univ. Dr. Marcel Bunea. Începând cu anul 2010, artista se remarcă prin participarea activă la mai multe expoziții de grup în țară și străinătate, dar și prin expoziții personale.
Despre expoziția „Naked”, curatoarea Ana Traci-Neagoe spune: „Lucrările Nadejdei Lungu arată o frumusețe eviscerată ce stârnește în egală măsură admirație și repulsie. Amestecul dintre frumos și grotesc devine o atracție irezistibilă. Artista Nadejda Lungu îndrăznește să depășească așteptările legate de nud prin contraste care oscilează de la viață la moarte, ducând durerea într-o zonă de confort psihologic asumat. Lucrările pun accent pe carnație și culoare prin metode picturale de excepție.”
Iată ce a declarat tânăra pictoriță:
-Cum ați caracteriza conceptul acestei expoziții intitulată „Naked”?
-Lucrările din această expoziție sunt o extensie, o evoluție a conceptului lucrărilor din proiectul “What Matters?” de anul trecut. “What Matters?” a luat naștere din toate trăirile din timpul carantinei. A fost despre instinctul de supraviețuire care s-a activat atunci la toată lumea. Trăiam emoții violente și puternice pe care nu le puteam ignora și care cereau a fi exteriorizate și comunicate. “Naked” este transformarea acelor trăiri spre alte senzații. Aici vorbesc depre frumos și urât, atrăgator și dezgustător. Este despre carnație și tot ce poate transmite ea, este o nuditate pe care o arăt în mai multe forme. Un contrast de senzații care au rolul de a schimba starea privitorului în momentul în care interacționează cu pânza.
-Care sunt temele care vă inspiră în general?
-Mă inspiră absolut totul. De la o floare din parc, până la un om al străzii. Din momentul în care lași prejudecățile deoparte lumea din jur devine muză. Am abordat subiecte de natură politică și socială. Dar în același timp pot petrece ore în șir pictând în sânul naturii.
-Cât de important credeți că este faptul că această expoziție se bucură și de tehnici de prezentare moderne în spațiul virtual: te poți plimba, via internet, prin fața tablourilor dumneavoastră?
-Cred că tehnologia este o unealtă indispensabilă care ne facilitează viața. Pentru cei care stau acasă și nu pot ajunge la un eveniment este ca o scăpare, chiar o binecuvântare. Ai arta din orice punct de pe glob la doar un click distanță.
-V-ați născut în Republica Moldova, ați început studiul artelor plastice la Chișinău, apoi v-ați perfecționat la București. Care ar fi deosebirile sau apropierile dintre cele două școli?
-Sunt foarte diferite. La liceul “Igor Vieru” din Chișinău am avut parte de profesori cu o pregătire excepțională, care m-au motivat și mi-au deschis mintea către pictură și desen de la o vârstă fragedă. Am studiat realismul academic și asta a rămas baza pentru toată creația mea. Atunci m-am îndragostit de Repin și de mulți alți pictori ruși după care făceam reproduceri.
În București, pe de altă parte, am putut experimenta cu mai multe tehnici și stiluri. Cumva școlile acestea două s-au completat.
-Cât de grea a fost adaptarea în România? Ce v-a surprins, ce v-a plăcut, ce nu vi-a plăcut, ce lipsuri ați resimțit?
-Nu m-am simțit niciodatș străină în România. Nu aveam cum. Vorbeam tot românește, înțelegeam pe toată lumea. Cred că cel mai greu a fost să imi fac prieteni și să găsesc persoanele de încredere. De asemenea a trebuit cumva să lupt ca să-mi mențin viziunea asupra picturii. Trebuia să asimilez toată informația din jur, dar să nu las să mi se întrerupă parcursul artistic.
-Cum ați caracteriza viața și piața de artă plastică din România?
-În primul rând artistul român se bucură de foarte multa libertate și poate creea în afara oricarei cenzuri. Pe de altă parte privitorului îi lipsește educația artístică și nu are exercițiul de a interacționa cu arta, indiferent că este vorba de pictură, sculptură sau dans. Marea majoritate încă mai caută “un tablou” care se se asocieze cu culoarea tapițeriei de la scaun, iar la expoziții ajung tot colegii de breaslă. Aici intervine școala și galeriile care au rolul de a educa privitorul, de a livra mai multe informații despre artă.
-Ce a însemnat pandemia pentru dumneavoastră din punct de vedere al creației?
-Pandemia mi-a adus aminte că totul este trecător, nimic nu este asigurat. Pentru mine a fost o reîntoarcere, brutală (rămăsesem brusc fără servici), la atelier. Am învățat să găsesc soluții acolo unde nu le vedeam și să fiu creativă cu ceea ce aveam în acel moment.
-Ce credeți că îi trebuie unui artist plastic pentru a rămâne în conștiința publicului?
-Originalitatea. Sinceritatea.
-Cum vi se pare evolutia artei plastice conetmporane? Ce inseamna succes in arta plastica de astazi? Ce il determina?
-Suntem norocoși că trăim în această epocă unde avem și artă tradițională și artă experimentală. Acum doua sute de ani pictorii puteau doar visa la cum ar putea fi arta și la formele pe care ar putea să le ia.
Succesul cred că este atunci când ești prezent în mai multe domenii. Artistul de azi este responsabil, se implica în viața socială, ia atitudine. Nu mai este suficient să stai închis în atelier. Evenimentele te iau cu asalt și trebuie să știi ce se întâmplă.
-Ce alte proiecte are artistul plastic Nadejda Lungu?
-Sunt foarte mândră și recunoscătoare pentru proiectele de animație la care am lucrat. Filmul de animație a devenit o parte importantă în creația mea. Am lucrat la câteva producții în cadrul Anim’Est și la un film de animație, producția MC2 Film.
_____________________
Foto: Nadejda Lungu & Elite Gallery
