Orice articol care dorește să fie interesant începe cu o știre. Acest adevăr rostit în urmă cu două zile de un personaj la opiniile căruia sunt atent încerc să fie adeverit de rândurile următoare.
Știrea este că în România noastră pandemică a fost lansată o nouă monedă, cu valoarea nominală de 10 lei.
Cu ce prilej? S-au împlinit, la data de 18 martie, 100 de ani de la nașterea Mitropolitului Bartolomeu Anania. Autorul unei opere copleșitoare, trăitorul unei vieți ca în filme. Face saltul incredibil de la întunericul închisorilor unde era torturat, tocmai în lumina din Honolulu și Detroit, unde stă la soare și își scrie cărțile memorabile.
Să revenim însă la monedă. Aversul redă imaginea Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, anul de emisiune „2021” şi stema României. Reversul monedei prezintă portretul şi numele Mitropolitului Bartolomeu Anania şi anii între care a trăit acesta „1921-2011”.
BNR precizează că monedele din argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, sunt însoţite de broşuri de prezentare redactate în limbile română, engleză şi franceză. Documentele includ certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central.
Tirajul maxim pentru moneda din argint este de 5.000 piese, iar preţul de vânzare al acesteia este de 450 lei, fără TVA, inclusiv broşura de prezentare.
Monedele din argint cu tema „100 de ani de la naşterea Mitropolitului Bartolomeu Anania” au putere circulatorie pe teritoriul României.
Lansarea în circuitul numismatic a noilor monede se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Constanţa, Dolj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.
Acum vine însă partea și mai interesantă. Părintele este infinit mai mult decât o monedă.
Părintele Anania este o adevărată comoară a sufletului românesc, a Bisericii Ortodoxe și a literaturii române.
Cine a ascultat una din predicile părintelui pe internet este impresionat până
în adâncul ființei sale, atât prin mesaj, cât și prin vocea sa profundă și inconfundabilă.
Contribuția sa este uriașă în special în domeniul teologic. Amintim Biblia diortosită cu bogatele note de subsol, peste 8.000, ce atestă o cultură impresionantă. Ediție jubiliară a Sfântului Sinod în anul 2001.
Tot sfinția sa ne-a lăsat explicarea liturghiei, urmărind mersul slujbei de duminică, spre folosul și învățătura omului fără pregătire de specialitate.
Uniunea Scriitorilor din România îi acordă, în 1982, Premiul special pentru dramaturgie și în 2009 Premiul pentru Memorii, iar în 2010 este ales membru de onoare al Academiei Române.
La Editura Polirom au fost tipărite numeroasele sale volume într-o serie de autor.
,,Memoriile mele sunt departe de a fi complete… Dar, așa cum sunt ele
se vor și se propun o mărturie nu numai a unei lumi, ci și a unui suflet. E vorba de sufletul meu” nota părintele în mai 1974.
Ca și în cazul altor autori, am făcut lectura Memoriilor în comun, eu cu soția, cu glas tare, mai cu seamă seara, înainte de culcare. După ce am trecut prin majoritatea cărților sale, am ajuns la predicile de pe internet.
De dragul lui am fost la Mănăstirea Bistrița unde se ascundea în anii grei ai pribegiei urmărit fiind de autoritățile comuniste. Ce ne-a uimit și ne-a cucerit în egală măsură a fost o cunoaștere profundă a sufletului uman, în toate meandrele lui, în abisurile și înălțimile lui. El însuși a fost o expresie vie a luptei necontenite spre libertate și lumină. Cum a reușit un copil de țăran din județul Vâlcea, fiul lui Vasile și al Anei să ajungă, prin forțe proprii director al Institutului Biblic și de misiune, apoi în perioada 1965 – 1976 secretar, consilier cultural, director al cancelariei eparhiale la Arhiepiscopia misionar – ortodoxă română din America. Susține conferințe la Detroit, Chicago și Honolulu.
Vocea părintelui, apropiată, caldă, pătrunzătoare nu se poate uita.
Sinceritatea și profunzimea cuvintelor rostite se împletesc într-un mod unic
cu timbrul aparte al vocii sale, apăsat, sigur, dătător de încredere.
La finalul predicilor, la marile sărbători, părintele avea obiceiul să adreseze câteva cuvinte tinerilor în mod special. Îi iubea și îi aprecia mult, pentru ei avea sfaturi și învățături deosebite. Părea că avea aievea în minte anii tinereții sale zbuciumate. Le vorbea de fapt, el cel tânăr de odinioară. A trecut prin închisorile comuniste de la Jilava,
Pitești și Aiud timp de 6 ani – cu bătăi, calomnii și vicleșuguri ce doreau să îl îngenuncheze. A depășit totul cu ajutorul lui Dumnezeu.
Aristotel Bunescu – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
