Cultură Memoria lui Montaigne 

Memoria lui Montaigne 

-

promovare online

Înțeleg dintr-un interviu din „Viața Românească” că editura Humanitas este pusă pe o treabă temeinică în privința traducerii lui Montaigne în românește. În interviu, Vlad Russo, traducătorul filosofului, spune că anul acesta speră să termine cartea a doua a Eseurilor; la anul, va fi gata cartea a treia. Apoi, va urma și traducerea Jurnalului de călătorie în Italia, prin Elveția și Germania, împreună cu scrisorile rămase de la Montaigne. La final, am avea, practic, o ediție completă în românește a gânditorului francez. 

M-am delectat între timp cu ceea ce avem până acum, și anume cartea întâi a Eseurilor; dintre care vreau să mă opresc acum la cel despre mincinoși. Într-o întoarcere neașteptată pentru noi, care ne-am obișnuit de tineri să urmărim semnele Alzheimerului, Montaigne se declară mulțumit că n-are o ținere de minte bună. Sunt cel puțin două avantaje care rezultă de aici, explică el. Unul: ți se ascute judecata. Din moment ce nu mai ești „servit” de semipreparatele memoriei, trebuie să compensezi cu ceva această absență în procesul gândirii. Devii mai alert și apt pentru raționamentul ad-hoc. Aici, ca subvariantă, este și faptul că văduvit de imaginile prompte ale memoriei, vorbești mai puțin, ești mai puțin expus la nevoia de a le epuiza lungind discursul prin amintirea nuanțelor care la rândul lor se cer evocate. În plus, spune Montaigne, dacă ce îți amintești e de bine, ai o oarecare satisfacție, dar dacă nu e, cazi din nou pradă sentimentelor negative prin care ai mai trecut.

Al doilea avantaj al ținerii de minte precare de care Montaigne a spus că îl caracteriza, este eliberarea de ambiție. Numai unul cu o memorie bună se implică politic, luptă, ține minte cine, ce, când a spus, vrea să se folosească de memoria lui ca să-i domine pe adversari. Între memorie și ambiție relația e directă. Așa că dacă vedeți pe cineva dând voinicește din coate, să știți că nu e vina lui; are, săracul, o memorie bună de la natură, care-l domină și îl subjugă.

De aici, Montaigne trece la mincinoși, care sunt de două feluri; cei ca el, involuntarii, care uită ușor și poate că relatează incorect, și ceilalți, care mint înadins, care una gândesc și alta spun. Rezultă că marii mincinoși trebuie să aibă o memorie pe măsură. Și de aici, Montaigne purcede la alte observații, dar asta e deja o altă poveste din eseul lui și vă las s-o mai descoperiți și singuri. 

______________

Foto: Portret al lui Montaigne, autor necunoscut. Sursa: Wikipedia

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche și la revista Historia. Autor al volumelor „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” – editura Vremea, 2019 și „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” – editura Eikon, 2020.

Random posts

Cum să (nu) trișezi la șah!

Amintindu-mi titlul unui serial de pe Netflix, titlul ar putea fi „Cum să scapi nepedepsit”! Dacă nu ar fi...

Evenimente militare în epoca pandemică

În timp ce întreaga umanitate este cu ochii pe evoluția epocii din punct de vedere pandemic, iată că forțele...

Evenimente Festivalul de Șah Corporate Pallas Athena

Avanpremiera Festivalului de Șah Corporate Pallas Athena la Teatrul Național București Update 15.03.2020Evenimentele din data de 15.03.2020 si din data...
promovare online

INTERVIU: Cu scriitorul DAN IACOB în jurul lumii

16 octombrie 2020 Stimați cititori, În urma succesului de care s-a bucurat primul text despre scriitorul Dan Iacob, în publicația noastră...

Cristian Preda: Politică și satiră la români

Ați remarcat probabil că rubrica „Raftul Atenei” s-a diversificat. Există acum și o emisiune online omonimă, unde ne-am propus...
promovare online

business

promovare online:

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi