,,Este întotdeauna o bucurie și o emoție să recunoști semnul talentului, să vezi apărând în fața ta un scriitor autentic. Am deschis exemplarul…la fel ca pe atâtea altele care vin să se îngrămădească pe un colț al biroului.
Și deodată, ceva te frapează și îți reține atenția, ceva imperios, dar greu de definit, care te silește să continui lectura, că cunoști soarta personajelor, să mergi până la capăt. Și dat de calitate, acea realitate misterioasă care este un dar, realitate alcătuită din suflu și stil, din gândire și formă.
Da, atunci este o adevărată bucurie”.
Acestea erau cuvinte care anunțau, în secolul trecut, apariția unei mari cărți.
Cuvintele sunt scrise de Daniel Rops, membru al Academiei Franceze, iar cartea este ,,Dumnezeu s-a născut în exil”, de atât de puțin cunoscutul Horia Vintilă, în țara sa natală, volum care a cucerit, la Paris, prestigiosul Premiu Goncourt, la 21 noiembrie 1960.
Singurul Premiu Goncourt, al doilea ca valoare și prestigiu după Premiul Nobel pentru literatură, cucerit de un român.
La fel pot să scriu și eu acum, după ce am privit, prima dată tablourile unei pictorițe care răspunde la numele Mariya Yughina.
Trebuie să vă precizez că Mariya Yughina a fost pentru mine revelația anului care a trecut, adică 2019.
Pe de altă parte, putem afirma, fără a risca prea mult, că Adela Silvan este deja o adevărată revelație a anului de grație 2020.
Sunt cele două artiste care vor fi prezente în expoziția noastră.
Ce rezultă din această confruntare, pe tărâmul armoniilor cromatice, dintre două pictorițe? Un regal estetic la care vă invităm și pe dumneavoastră să îl trăiți, plini de bucurie, după luni atât de triste, provocate de subiectele medicale naționale și internaționale.
Nota:
Dupa eveniment, toate lucrarile expuse, vor fi prezentate intr-o postare distincta.
Pagina evenimentului: LINK
Într-o altă viziune, suntem în fața unei valoroase expoziții personale de pictură semnată inconfundabil Mariia Yughina. Dar, așa cum stă frumos unui artist deja consacrat, el are un invitat, care de obicei se află încă pe primele trepte ale notorietății.
Mariya Yugina excelează în lucrările cu subiect șahist.
Este, de fapt singura artistă dedicată acestei teme pe care o cunosc în peste patru decenii de călătorii inițiatice, în atelierele pictorilor, în colecții, particulare, galerii ori muzee din București, alte zone ale României, sau în diferite colțuri ale continentului european.
M-au impresionat apoi tablourile cu balerine și arlechini.
Sunt niște subiecte clasice pe care le atacă pictorii cu mare vechime în călătoriile lor colorate.
Primul nume care îmi revine în actualitate este doamna Rodica Lazăr, renumit cadru didactic la Universitatea de Arte din București. Balerinele surprinse în diferite momente, de relaxare, efort intens sau copleșite de aplauze și uralele spectatorilor, arlechinii striviți între tristeților proprii și obligațiile profesionale de a elabora o atmosferă a bucuriei autentice au fost pentru Rodica Lazăr subiecte predilecte.
Tot așa, Mariya Yugina reușește să ofere viziuni personale bine individualizate pe balerine și arlechini.
Personal admir la ea cel mai mult lucrările unde se văd, ca prin vis, bisericile din spațiul rusesc, acolo de unde artista își trage sevele existenței.
PROMOVARE ONLINE:
Să trecem acum la invitata sa Adela Silvan (sau pe numele real Andreea Violeta Burcin).
Este absolventă a Universității Naționale de Arte București, secția foto-video, după ce a terminat Colegiului Național de Arte „Regina Maria” Constanța, secția DESIGN și cursul de fotografie artistică organizat de Centrul Cultural Turc Yunus Emre Constanța în perioada 2012-2014.
Am precizat aceste date despre perioadele de formare, nu pentru a sublinia educația estetică solidă, ci pentru a înțelege mediul de unde provine, cel care visează la îndepărtatele orizonturi marine.
Am observat că una este predispoziția artiștilor născuți în zone montane și alte la malul mării, ori în orașele de la Dunăre.
Acumulările de albastru, nu întâmplător culoarea anului 2020, se regăsesc în multa mai mare măsură în tablourile semnate Adela Silvan, în comparație cu un colorist bucureștean, ori născut pe Valea Prahovei.
Prințesa și bobul de mazăre este o lucrare ce pune în valoare cromatica exuberantă a Adelei Silvan. La rândul lor, Libertate sau Infinitul violet, fac parte din categoria tablourilor ce lansează efectul Wauuu imediat după ce sunt recepționate de retina ochiului.
Aflu cu încântare că tânăra artistă este pasionată și de poezii, ori de dans.
Cum ar suna oare poemele sale? Sunt foarte curios.
Termin prin a sublinia valoarea unor tablouri ca Spirit și energie, ori Adela, care nu pot să fie uitate așa ușor.
Ele te energizează pentru mult timp.
Dacă această calitate ar fi mai des întâlnită la artiștii vizuali ce expun la București, viața expozițiilor ar fi mult mai intensă, chiar dacă actuala situație medicală a condus regretabil la diminuarea drastică a șanselor de a vedea o expoziție interesantă.
Semnează un admirator deja fidel al celor două artiste,
Aristotel Bunescu
PROMOVARE ONLINE:
