După ce a anunțat că nu mai vrea să își apere titlul de campion mondial, s-a spus că Magnus Carlsen calcă pe urmele lui Bobby Fischer. Și acesta s-a retras în plină glorie, pe când era în mod incontestabil numărul unu mondial. Alții – Kasparov însuși printre ei – au spus că anunțul său a semănat cu cel al lui Kasparov, care acum aproape 30 de ani s-a detașat de competițiile FIDE și a încercat să organizeze propriul circuit de turnee „profesioniste”, după cum le-a numit el.
La o privire mai atentă însă, anunțul lui Magnus Carlsen nu e similar cu nici unul dintre gesturile predecesorilor săi. În cazul lui Fischer, nu a existat de fapt niciun anunț; americanul chiar a negociat cu FIDE termenii meciului cu Karpov, dar nu a ajuns la o înțelegere. În timp ce Kasparov, în 1993, a încercat să conteste dreptul FIDE de a organiza meciuri pentru titlul de campion mondial – ceea ce iarăși, nu e situația lui Carlsen.
Despre ce e vorba de fapt? În actualul sistem, la fiecare doi ani, este programată disputarea unui meci de șah între campionul mondial în funcție și șalangerul său, desemnat în urma unei selecții laborioase de turnee. De aproape zece ani, de la meciul cu Anand din 2013, Carlsen face acest lucru din doi în doi ani, învingându-i succesiv pe Anand, Karjakin și Caruana. Deși a câștigat ultimul meci de acest fel într-un mod convingător (cu Nepomniachtchi, în 2021), Carlsen a lăsat să se înțeleagă că a intrat într-o rutină în care nu se mai simte motivat să lupte. Și a spus încă de acum câteva luni că dacă Turneul Candidaților nu îi aduce „sânge tânăr” – mai exact, un talent în ascensiune precum Alireza Firouzja – nu crede că mai vrea să joace încă un meci pentru titlul de campion mondial. Calificările i l-au adus însă din nou pe Nepomniachtchi, drept pentru care norvegianul a confirmat ceea ce prevestise.
Mulți jucători de top au spus că îl înțeleg. De fapt, Carlsen era condamnat să joace aceleași meciuri până când pierdea și poate că abia atunci și-ar fi recăpătat motivația. Carlsen însă a scurtat acest parcurs și a ieșit din caruselul FIDE. Poate că dacă meciurile se disputau o dată la patru ani, cum se întâmpla în secolul trecut, în perioada postbelică, alta ar fi fost istoria. La doi ani distanță, și meciurile pentru titlul mondial se devalorizează. Dar Carlsen nu se retrage din șah, nu face un campionat propriu, nu impune cine știe ce condiții ca să revină. El a adăugat că și-a propus să ajungă un alt fel de campion, unul al ratingului. Vrea să atingă un Elo de 2900 de puncte, ceea ce pentru mulți este un prag prea ambițios. Dar să nu uităm că norvegianul a ajuns la 2882 la un moment dat – record absolut în istorie – și că există și o inflație a sistemului. În plus, 2900 se pare că e pentru el mult mai motivant decât să își tot apere un titlu apărat de atâtea ori până acum. Și – cine știe?!, căci îl văd în stare – poate redevine șalanger și renunță și la acest titlu, numai de dragul competiției și al șansei de a acumula punctele necesare recordului pe care și l-a propus.
