Toți oamenii sunt cuprinși, în aceste zile, de freamătul sărbătorilor unice din anotimpul iernii.
Vă oferim astăzi două mărturii elocvente în acest sens.
Prima este semnată de doamna ANA FLORENTINA ȚECU
Stimate Domnule Aristotel,
Felicitări pentru ingenioasa provocare la scris, provocare de a ne scoate din cotidianul incert și de a ne trimite spre sertărașele cu amintiri păstrate cu grijă în sufletele noastre.
V-ați gândit, cu siguranță, la îndemnul de a încerca cu toții să ne facem timp pentru Crăciun. Să lăsăm deoparte știri și statistici și să dăm frâu liber amintirilor luminoase, să provocăm copilul din noi, copilul care nu uită niciodată serile magice din perioada Crăciunului. Să încălțăm așadar ghetuțele copilăriei, în care Moș Nicolae avea grijă să pună o mulțime de dulciuri și să pornim prin zăpada proaspăt așternuta la derdeluș !
Apoi să construim un uriaș om de zăpadă și să încingem o bătaie pe cinste cu bulgări de zăpada.
Să ne facem timp să căutăm în cutiile cu globuri spiritul Crăciunului printre moșii cu barba alba, steluțe, reni și beteala colorată. Să aducem în casa bradul trufaș coborât de la munte mirosind a cetină și să-l transformam în decorul perfect pentru fiecare casă. Magia Crăciunului este sentimentul pe care îl simți atunci când împodobești bradul.
Să ne bucuram că putem fi din nou copil, să simțim mirosul de cozonac din casă bunicii și să tresărim când apar colindătorii pe la uși, pe la ferestre și când ne pornim a cânta alături de ei fragmente din colindele pe care le credeam uitate de mult.
Să nu alungăm spiritul Crăciunului, să nu risipim magia lui, să credem cu toata ființa că sta în puterea noastră să înfăptuim toate miracolele de Crăciun, să ne împlinim visele.
Magii vestesc nașterea Domnului, să-l primim cu bucurie și să facem să fie cel mai grozav Crăciun de până acum.
Sa înțelegem că este vorba despre familie, despre toleranță, despre iubire. Să întindem brațele unii spre ceilalți, să ne deschidem sufletele, să ne privim în ochi, sa zâmbim. E timpul să dăruim din puținul nostru și celorlalți, e timpul să înțelegem că ne e bine împreună, ne e bine când dăruim iubire pentru a primi iubire.
Mulțumim domnule Aristotel că ne-ați amintit să iubim Crăciunul !
Trecem acum la un alt om, la o altă sensibilitate: MARIANA FRUM
Odată cu trecerea anilor simt ca sufletul meu tânjește mult după anii copilăriei. De aceea, el străbate axa timpul și se oprește în acei ani în care Dumnezeu a dat cel mai mare dar, adică pe bunici. Amintirile sărbătorilor de iarna aduc în viața mea, însăși magia.
Magie e amintirea bunicii frământând coca. Colăcei și cozonaci, magie e amintirea bunicul colindând blând în timp ce mă mângâia pe căpșorul mic, sunt cetele de colindători care veneau pe rând în micuța curte cântând precum o făceau îngerii. Magie e amintirea mirosului de vin fiert așezat pe masa împodobită frumos, e bradul în care atârnau bomboanele învelite în staniol.
Magie e copilăria însăși învăluită în dragostea aceea pură, plină de lumină binecuvântată, era toată dragostea lor, a bunicilor Aceasta nu poate fi simțită decât de sufletul pe care îl au cei neprihăniți.
Vestea buna e că atingând cu mintea părticica de magie cu care am fost binecuvântată în trecut, la vremea potrivită, intru direct in miezul ei, trăind-o aievea!
Dumnezeu umplut la aceea vreme de multe binecuvântari pe care la rândul meu le dau mai departe, mai ales micutului nostru printisor, care a venit in vietile noastre, Stefanel.
Da, astfel amintirile nu se pierd, trairile nu se pierd, le resimitim acum, fiind in situatia lor-a bunicilor care ofera. Si cat am de oferit! De ce? pentru ca stiu, pentru ca simt!
Doamne, mulțumesc pentru tot!
Adevărat! Să mulțumim Creatorului pentru tot, pentru faptul că suntem din nou la sărbătorile unice de iarnă.
Aristotel Bunescu
