Lecturi de sărbători

Notez în jurnalul de reporter. Recomandări pentru lectură de suflet în zilele de sărbătoare, dar nu numai
20 noiembrie 2018, ora 18,55
Despre Vintilă Horia.
Rânduri care țin loc de deviza omului și scriitorului Vintilă Horia
,,Însemnătatea omului față de restul universului, putința de a deveni veșnici pe lumea asta, datoria pe care o ai de a te transforma într-o ființă pe zi ce trece mai bună, a căuta perfecțiunea personală și frumusețea mai presus de orice altceva,,
,,Forțele invizibile care amenință cu adevărat pe oameni: moartea, răul, bătrânețea și fatalismul în fața suferinței și a oprimării,,
Din romanul ,,Cavalerul resemnării,, apărut la Paris în 1961.
Un personaj extrem de interesant dar și din păcate controversat, pe care îl apreciem foarte mult, teologul și scriitorul Cristian Bădiliță vorbea și recomanda cu multă căldură, numai în superlative despre un anume Vintilă Horia, din diaspora.
Ca mulți oameni din România, nici noi nu am auzit de auzisem nimic despre acest personaj. De altfel, când noi aveam 8 ani, Vintilă Horia primea, la Paris, renumitul și râvnitul Premiu Goncour, pentru volumul Dieu est né en exil, singurul atribuit pentru un român, cea mai importantă distincție literară internațională, după Premiul Nobel.
Prin aceste rânduri modeste, dorim să îi mulțumim domnului Cristian Bădiliță pentru perseverența cu care îl prezenta pretutindeni pe Vintilă Horia, și datorită căreia am ajuns și noi să trăim bucuria de a cunoaște un om special și un scriitor uimitor, sclipitor.
Pictorul Iacob Lazăr, mare iubitor și de literatură bună, nu numai de artele plastice, ne-a oferit unul dintre jurnalele sale celebre. Am fost, eu și soția, atât de șocați și plăcut impresionați încât am devorat rapid tot ce am putut cumpăra și împrumuta din opera sa impresionantă: jurnalele, apoi Dieu est né en exil cu trista poveste a scandalului din Franța, provocat de autoritățile comuniste de la București pentru a fi discreditat. Apoi câteva romane, poeziile și reportajele Marilenei Rotaru după trecerea
în eternitate a scriitorului, în anul 1992. Apoi am văzut și filmul său despre Vintilă Horia
Citeam paginile sale, cu voce tare, în timpul cel mai frumos și așteptat al zilei, seara, înainte de culcare.
Cu fiecare carte a sa, găseam noi motive de admirație. Am urmărit, cu sufletul la gură, destinul său unic. El face parte din categoria realităților care întrec ficțiunea.
Privind retrospectiv acum, nici nu știm ce ne-a plăcut mai mult. Romanul său premiat în Franța ,, Dumnezeu s-a născut în exil,, ori jurnalele sale celebre.
În primul vedem romancierul desăvârșit cu tema universal valabilă – descoperirea lui Dumnezeu – iar în jurnale apare omul Vintilă Horia, cu un suflet de mare profunzime și sensibilitate.
Am descoperit în el un motiv de mândrie și așteptăm ca autoritățile române să recunoască valoarea sa și contribuția sa în promovarea culturii noastre. El este mult mai cunoscut peste hotare și foarte puțin în România, unde a dorit mereu să revină. Din nefericire,
nu s-a putut.
Vă îndemnăm, cu mare căldură, pe toți cei care citiți aceste rânduri să ,,gustați” volumele sale și veți descoperi ca și noi parfumul aparte al scrisului său.
Vintilă Horia a fost mai mult decât un scriitor genial, mărturie stau studiile sale din domeniul teologiei, fizicii cuantice, folozofiei, politicii. Toate dovedesc o cultură impresionantă.
Pe noi ne-au impresionat trei aspecte la Horia Vintilă. În primul rând, marele talent de scriitor din romane și jurnale, apoi modul în care a reușit să întoarcă un destin dificil impus de evenimentele politice ale istoriei, el a reușit să învingă și să transforme mizeria adversarilor în perle ale creației literare. În ultimul rând, este speranța de a vedea țara în care s-a născut.
Aici se opresc paginile din jurnal. În concluzie, căutați, citiți sau recitiți paginile sale. Răsplata va fi imensă. Sărbători cu bucurii autentice!
Aristotel Bunescu