OpiniiLa sfârșitul zileiLectura neecranizabilă 

Lectura neecranizabilă 

-

promovare onlinespot_img

Uneori am impresia că o carte se poate citi într-un singur fel: febril. Nu cred în lectura așezată, însoțită de reverii, într-un hamac uitat de graba cotidiană. Lectura de acest fel e mai potrivită cu vremurile lui Balzac, ale nobililor ruși de prin guberniile țariste sau cu timpurile acțiunii din romanele lui Ionel Teodoreanu, Garabet Ibrăileanu și Mihail Sebastian. Ea e înlocuită astăzi de documentarele de pe National Geographic. Cine mai stă să citească o carte în loc să se uite pe net sau la televizor?! Tabieturile s-au schimbat. Și-atunci, ce ne rămâne e doar lectura care nu s-a mai putut înlocui (și nu mă refer la cea profesională, ci doar la cea personală). Lectura neecranizabilă. Lectura făcută sub semnul unei întâlniri, al unei idei, al unei confirmări, al unei urgențe a înțelegerii. Lectura unei cărți în care deja crezi, deși încă n-ai deschis-o. Acest tip de lectură e grabă și iureș, ca și cum ai ști că grația comunicării te poate părăsi în orice moment. Nici nu e de mirare că uneori nu poți susține galopul până la ultima filă; dar cât ai parcurs până l-ai abandonat e asimilat și transformat în experiență proprie. 

Ba uneori chiar trebuie să părăsești cartea curentă pentru a menține ritmul lecturii. Treci din mers într-o altă carte numai pentru a menține autenticitatea cititului. E mai important de aceea nu să termini o carte interesantă, ci să menții nivelul interesului lecturii fie și cu prețul schimbării cărții. Și slavă Domnului, sunt cărți destule care te-ajută să poți face așa ceva. Cărțile însele au portițe ascunse prin care poți evada din ele, deși nu le-ai ajuns la capăt.

Stilul febril de lectură este cel al copilăriei. De copiii care citesc se spune că „devorează” cărțile. Atunci trăiești maxima prospețime a întâlnirii cu sensurile, parcurse în pas întins, neezitant; căci se știe că echilibrul dinamic e mai stabil decât cel static. Ceva din acest stil subzistă în timp, poate mai prăfuit și mai stângaci, dar cu puțin exercițiu cred că se poate recupera și mai târziu, când conformismele acestei lumi te-or fi obosit suficient.  

____________

Foto: Intrarea într-un anticariat din Toronto, Canada/ Arhiva autorului

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche, la săptămânalul Reporter Global, la revista lunară Historia și la publicația online Veridica.ro. Autor al volumelor „De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabia” - editura Vremea, 2022, „Șahiștii. Povestiri” - editura Eikon, 2021, „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” - editura Eikon, 2020 și „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” - editura Vremea, 2019.

Random posts

Fotbal: Supercupa prefațează sezonul competițional în România

Pentru unii bipezi, concediile sunt în plină desfășurare, pentru alții nu au început încă, iar pentru nefericiți, ele s-au...

Știri din șah

Din când în când, la televizor apar și știri din șah. Nu, nu la sport; acolo nu e loc...

Bizarerii olimpice. Sportivi trimiși acasă înainte de startul competiției

Atâtea pregătiri, atâtea sacrificii în viața personală, atâtea cheltuieli, atâtea drumuri, toate făcute absolut degeaba. Aceasta este trista realitate trăită...
promovare onlinespot_img

Visul de a trăi la Breaza

Știu, lumea se pregătește de Revelion. Artificii, pocnitori. Dar să mai și citim câte ceva... Am ales, pentru finalul acestui...

Steagurile speranței, un cadou de la Moș Crăciun

Doamna Anca Popescu ne face un nou dar de preț, cu un text ales despre o expoziție aparte din...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi