Uneori am impresia că o carte se poate citi într-un singur fel: febril. Nu cred în lectura așezată, însoțită de reverii, într-un hamac uitat de graba cotidiană. Lectura de acest fel e mai potrivită cu vremurile lui Balzac, ale nobililor ruși de prin guberniile țariste sau cu timpurile acțiunii din romanele lui Ionel Teodoreanu, Garabet Ibrăileanu și Mihail Sebastian. Ea e înlocuită astăzi de documentarele de pe National Geographic. Cine mai stă să citească o carte în loc să se uite pe net sau la televizor?! Tabieturile s-au schimbat. Și-atunci, ce ne rămâne e doar lectura care nu s-a mai putut înlocui (și nu mă refer la cea profesională, ci doar la cea personală). Lectura neecranizabilă. Lectura făcută sub semnul unei întâlniri, al unei idei, al unei confirmări, al unei urgențe a înțelegerii. Lectura unei cărți în care deja crezi, deși încă n-ai deschis-o. Acest tip de lectură e grabă și iureș, ca și cum ai ști că grația comunicării te poate părăsi în orice moment. Nici nu e de mirare că uneori nu poți susține galopul până la ultima filă; dar cât ai parcurs până l-ai abandonat e asimilat și transformat în experiență proprie.
Ba uneori chiar trebuie să părăsești cartea curentă pentru a menține ritmul lecturii. Treci din mers într-o altă carte numai pentru a menține autenticitatea cititului. E mai important de aceea nu să termini o carte interesantă, ci să menții nivelul interesului lecturii fie și cu prețul schimbării cărții. Și slavă Domnului, sunt cărți destule care te-ajută să poți face așa ceva. Cărțile însele au portițe ascunse prin care poți evada din ele, deși nu le-ai ajuns la capăt.
Stilul febril de lectură este cel al copilăriei. De copiii care citesc se spune că „devorează” cărțile. Atunci trăiești maxima prospețime a întâlnirii cu sensurile, parcurse în pas întins, neezitant; căci se știe că echilibrul dinamic e mai stabil decât cel static. Ceva din acest stil subzistă în timp, poate mai prăfuit și mai stângaci, dar cu puțin exercițiu cred că se poate recupera și mai târziu, când conformismele acestei lumi te-or fi obosit suficient.
____________
Foto: Intrarea într-un anticariat din Toronto, Canada/ Arhiva autorului
