Immanuel Kant, de la a cărui naștere se fac azi 297 de ani, a ajuns în perioada de vârf a carierei sale să fie foarte influent. În fieful lui de la Königsberg, pe care nu l-a părăsit toată viața – prefațare stranie a statutului de enclavă pe care zona o are astăzi sub suveranitatea Rusiei – el era consultat pe teme diverse, în special pe chestiuni de morală publică. La un moment dat, a fost întrebat și de vaccinarea împotriva variolei, un subiect fierbinte în acele vremuri. Aici trebuie să expunem pe scurt două circumstanțe. Mai întâi, este vorba de filosofia lui Kant, care argumentează că omul este dator să acționeze în conformitate cu imperativul său, inclusiv pentru a-și proteja viața; iar epidemiile de variolă cereau o astfel de reacție din partea fiecăruia. Apoi, e de precizat și stadiul incipient în care se afla teoria și tehnica vaccinării. Principiul infectării voluntare fusese descoperit (sau mai degrabă intuit), dar metoda era rudimentară; pur și simplu, oamenii se infectau de bunăvoie cu lichid de la cei bolnavi, deveneau imuni și contribuiau la frânarea răspândirii bolii; era un fel de incendiere controlată a terenului în fața incendiului natural care se apropia. Numai că metoda avea două tăișuri; unii mureau în urma contactului cu virusul activ al bolii.
Kant a formulat în felul său problema. Te vaccinezi ca să te protejezi, dar vaccinându-te, riști să te expui voluntar pericolului; în ambele cazuri nu pari să faci totul ca să îți protejezi viața; iar în cazul vaccinării, nu ești nici măcar ca marinarul care se îmbarcă de bunăvoie, dar nu el provoacă furtunile ucigătoare de pe mare. Cu toate acestea, probabilitatea de a te îmbolnăvi „natural” există chiar și dacă nu te vaccinezi. Cum e de procedat moral și corect în acest caz?
Trebuie să vă dezamăgesc și să vă spun că dilema nu a fost rezolvată de filosof; sau mai exact, Kant nu a mai apucat să își expună opinia, deși a avut intenția. Cercetătorii însă au ajuns la concluzia că el a conceput o soluție de tipul tăierii nodului gordian. Și anume, din moment ce nu e complet moral nici să te vaccinezi, nici să nu te vaccinezi, atunci altcineva trebuie să își asume ingrata sarcină de a cântări între două rele; iar acel cineva este statul. Statul, ar fi argumentat Kant, pentru a-și proteja cât mai mulți cetățeni, trebuie să introducă obligativitatea vaccinării. O concluzie inconfortabilă, dar aflată în linie cu filosofia gânditorului aniversat azi.
_______________________
Foto: Kant și unii dintre prietenii săi din Königsberg: Christian Jakob Kraus, Johann Georg Hamann, Theodor Gottlieb von Hippel și Karl Gottfried Hagen. Pictură de Emil Doerstling (1859-1940)/ Wikimedia
