OpiniiLa sfârșitul zileiJustiția „din Schengen” și justiția din România

Justiția „din Schengen” și justiția din România

-

promovare onlinespot_img

Când cineva mi se va mai arăta dezamăgit că România nu e primită în spațiul Schengen, am să-i ofer următoarea scurtă povestire. Demult, tare demult, înainte de pandemie, am făcut o excursie la Berlin. Eram într-un grup de câteva persoane. Am ajuns la aeroport, am trecut de controale, ne-am așezat în fața porții rezervate pentru zborul nostru. S-a făcut ora de plecare și îmbarcarea n-a început. A mai trecut o oră și eram în același stadiu. Apoi încă una și încă una. La final, zborul nostru a avut o întârziere de șase ore, imputabilă companiei low-cost cu care zburam. 

Nici n-am decolat bine de pe Otopeni, că majoritatea pasagerilor deja completa formulare de plângere pentru întârzierea pățită. Am făcut-o și noi, grupul nostru adică, apelând la o mare firmă internațională specializată în asemenea spețe. Din nu știu ce motiv, jumătate din grup a fost repartizat sub jurisdicție legală germană, cealaltă jumătate sub jurisdicție română. Adică, pentru unii procesul de despăgubire a ajuns să se deschidă în Germania, unde ne îndreptam, iar pentru ceilalți, în România, de unde plecam. 

Nu s-a rezolvat cât ai bate din palme; a durat ceva. Compania aeriană era complet expusă și tot ce putea face era să tragă de timp la plata compensațiilor – ceea ce a și făcut. Numai că, una peste alta, procesul din Germania s-a încheiat după un an și jumătate, cu tot cu intrarea despăgubirilor în cont; procesul din România e încă în desfășurare și are toate șansele să nu se încheie până în noiembrie, când se împlinesc trei ani de la incident. 

Se știe că unele țări occidentale spun deschis că România nu intră în Schengen din cauza sistemului ei de justiție. Nu pot fi sută la sută sigur, dar mă tem că avem aici un exemplu concret de diferență între justiția „din Schengen” și cea din România. Și-atunci, mă întreb, cu ce argumente protestăm și ne plângem că suntem discriminați?!

____________

Checkpoint Charlie în Berlin, 2018. Foto: Arhiva autorului.

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche, la săptămânalul Reporter Global, la revista lunară Historia și la publicația online Veridica.ro. Autor al volumelor „De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabia” - editura Vremea, 2022, „Șahiștii. Povestiri” - editura Eikon, 2021, „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” - editura Eikon, 2020 și „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” - editura Vremea, 2019.

Random posts

Procentele pierdute ale Uniunii Sovietice

Cine crede că s-a familiarizat cu felul în care se petreceau lucrurile în timpul comunismului s-ar putea să aibă...

Cine a spus că elefanții nu pot să danseze?

Acum apare cu necesitate, mai mult ca oricând, abordarea dezvoltării și schimbării în organizații, sub presiunea schimbării majore de...

„Șahiștii” la radio

Prima emisiune a zilei de 3 septembrie 2021 la Radio România Actualități a fost despre șah. Emisiunea „Serviciul de...
promovare onlinespot_img

Tablouri împușcate

Rănile celei mai recente revoluții nu se vor șterge niciodată, poate vor fi estompate odată cu trecerea anilor. Decembrie...

Mozart, Brahms, Haydn – un trio irezistibil

Stimați cititori, azi, 9 decembrie, anul 2020, pentru că tot suntem în ceea ce numim Luna Cadourilor, vă oferim,...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi