Invitație în Grădina Edenului

Fiecare pictor, fiecare artist în general, ne invită unde crede el că e mai frumos, ne invită apoi unde poate el…
Cea mai frumoasă invitație primită de mine, în viața de comentator modest al artelor plastice a fost primită acum câteva zile din partea distinsului pictor care răspunde la numele Ion Drăgan. Asta deoarece am fost poftiți să mergem, cu toții, în Gradina Edenului.
În urmă cu câteva săptămâni am făcut primul dialog și primul articol despre acest om special, care se luptă cu viața și nu dorește să abandoneze cu niciun chip.
Au fost mai multe argumente care m-au decis să revin asupra destinului său aparte în lumea artelor frumoase. Voi aminti doar numărul mare de comentarii din spațiul virtual, apoi este sora sa de suflet, doamna Silvia Stamatescu, care a avut bunăvoința să îmi spună că în țara noastră trăiește un creator foarte interesant pe care este bine să îl cunosc. Așa că am convenit împreună să facem o suită de dialoguri, de fapt o trecere în revistă a vieții sale care întrece fantezia în dramatism. În rândurile de mai jos aveți deja primul episod. Visez, cu ochii deschiși, să facem o carte in care viața lui Ion Drăgan să fie oferită ca un dar tuturor cititorilor. De fapt și pentru mine este deja un dar, acum în luna cadourilor, decembrie, anul de dizgrație 2020, din motive pandemice. Sper să lansăm această carte la un mare vernisaj al pictorului. Apoi repetăm evenimentul de la București in marile orașe ale României. În final, atacăm granițele și lumea ne așteaptă mereu cu brațele deschise… să lansam carte, dar și pentru a face cunoscute picturile domnului Ion Drăgan.
Scriu aceste cuvinte în zorii zilei de 18 decembrie anul de grație 2020. Mă pregătesc pentru comentariile de pictură din anul următor și am cumpărat de la librăria din Breaza, singura din oraș o agendă pe 2021, care este dedicată pictorului post impresionist francez Paul Gauguin. Remarc, păstrând proporțiile, faptul că artistul francez și cu cel de la noi sunt multe asemănări. Dacă Gauguin a călătorit în calitate de marinar civil și militar mările și oceanele lumii, devenind apoi speculant la Bursa din Paris, tot așa, protagonistul acestui demers publicistic a avut multe meserii până a revenit glorios la pictură.
Amândoi au fost căsătoriți, amândoi au urmași, cei doi sunt dedicați trup și suflet artei armoniilor cromatice, ori pictează în culori calde care impresionează ochiul privitorului.
Dar, cel mai mult, ei au o legătură cu lumea divină. Vă lăsăm să studiați pe internet traiectoriile prin lume ale celor doi creatori și vă invităm să descoperiți și dumneavoastră alte și alte asemănări.
Iată cuvintele domnului Ion Drăgan.
M-am născut în data de 7 august, anul 1951. Am apărut pe lume în Cartierul Berceni, pe Șoseaua Giurgiului. Sunt primul născut în familia noastră, mai am o soră mai mică. Amintirile mele sunt destul de clare încă de la doi ani, când mergeam adesea în apropiere de casă unde era un spațiu larg unde era și livadă și vie. Îmi place nespus de mult natura. În primule clase am făcut și eu ca toți copiii primii pași în universul desenului. Am lucrat mulți ani în desenul tehnic, iar pentru un pictor acest aspect este foarte important… Pentru un pictor este vital să fie în primul rând un bun desenator.
Am trăit patru ani în Preventoriou când eram mic. În primii ani de școală am învățat foarte bine înainte de a fi trimis la preventorioul pentru copii de la Gheorghieni, actualul județ Harghita.
Urmează apoi admiterea la renumitul Liceu Gheorghe Șincai din București. Vreau să spun aici că am reușit la acest concurs să mă clasez pe locul trei. Din păcate a trebuit să mă transfer la fără frecvență din cauza unor probleme în familie. Am făcut câteva școli profesionale și liceul la seral. Am lucrat în multe meserii unde am reușit de fiecare dată, printre acestea enumerându-se electrician întreținere la sere, lăcătuș mecanic, instalator calorifere, strungar, unde am făcut școala de calificare la Otopeni și am practicat cel mai mult timp ca strungar. Aici am obținut categoria maximă în scurt timp și am activat ca reglor și maestru. În acea perioadă, în timpul liber confecționam podoabe pentru femei, mărțișoare, sculptam deseori în lemn și os. Am creat 47 de lucrări, mai având nevoie doar de trei lucrări pentru a participa la o expoziție la sala Radio în colaborare cu casa de cultură.
Din păcate, piesele mele au fost puse pe foc de către o persoană cu probleme mintale. Din cauza dezamăgirii pe care am simțit-o nu am mai practicat arta până la 65 de ani. Între timp am crescut pești exotici, am avut un atelier de mase plastice, am construit case și instalații de încălzire, apoi am înființat prima fabrică de mezeluri din București. După revoluție am avut o grădină de 10.000 m.p. cu pomi fructiferi, dar și diferite fructe și legume. Cu 7 ani în urmă, din cauza unui accident vascular cerebral am ajuns suferind de boala Parkinson, boală care mi-a trezit iar spiritul artistic. Boala a fost confirmată în urmă cu 5 ani de zile. Pictând iar am realizat că încă aveam talentul dobândit în tinerețe, iar din dorința de a verifica acest lucru am chemat un critic de artă, iar rezultatul m-a surprins plăcut. Prima expoziție a fost în cadrul Palatului Parlamentului în sala Constantin Brâncuși de la Palatul Parlamentului, cu ajutorul doamnei Eugenia Florescu, critic de artă și muzeograf. Cu toate că așa cum susținea și dânsa, nu am primit de la aceasta sfaturi tehnice, sprijinul moral și sufletesc primit de la dumneaei m-a ajutat însă enorm. Dânsa a fost prima persoană să mă numească maestru.
Prima mea expoziție s-a numit „Artă pentru Viață”, urmată de alte două expoziții la Viena, una personală și una colectivă împreună cu Adriana Art Gallery, urmată de o expoziție personală la Casa de Comerț a municipiului București. Am mai avut în plan câteva expoziții pe care as fi dorit să le susțin alături de doamna Eugenia Florescu, dar din păcate aceasta nu mai este printre noi. Așa se explică faptul că am făcut o pauză până de curând.
Revin acum la istoria mea pentru a mai sublinia câte ceva. Începând cu vârsta de 17 ani a trebuit mereu să muncesc.
Pe de altă parte, am avansat în ani și au început să apară alte etape. Căsătoria, copii. Problemele vieții m-au luat brusc în primire de atunci.
Între timp am mai realizat niște bibelouri pe care la ofeream drept cadou cu diferite ocazii.
Pe la vârsta de 30 de ani am pictat vreo două tablouri dar reproduceri, să văd și eu dacă reușesc să colorez. Am reușit perfect, desigur.
Trebuia să am o mereu o preocupare. Am început să pictez din ce în ce mai mult. Tablourile erau inspirate numai din imaginația mea.
Printre primele lucrări pe care le amintesc acum înfățișau o pasăre numită ,,Puritate”, iar alta ,,Gradina Edenului”.
Mai amintesc faptul că m-a inspirat o melodie a lui Marian Nistor ,,Eu creanga ta de aur , tu frunza mea albastră”.
Aici se termină cuvintele domnului Drăgan. Suntem curioși ce vom vedea în grădina minunată.
Până atunci îi dorim multă sănătate domnului Drăgan. Tuturor cititorilor multe bucurii în preajma marii sărbători a creștinătății – Nașterea Mântuitorului nostrum Iisus Hristos.
Aristotel Bunescu – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
P.S. La Breaza, acolo unde sunt când pun pe ecranul calculatorului acest text umil, a început să se audă deja în depărtare clopoțeii care anunță că vine sania lui Moș Crăciun. În ea se află câte un dar prețios pentru fiecare. Pot aici să depun mărturie că eu deja am primit un cadou important. Este vorba de descoperirea vieții domnului Drăgan. Un drum prin lume plin de bucurii și greutăți. Pictorul visează acum la un nou vernisaj la Palatul Parlamentului. Să îi urăm succes deplin, un succes meritat cu prisosință!
A.B.