13 octombrie, anul de grație 2020
Scriitorul DAN IACOB, din Piatra Neamț, este interlocutorul meu de azi, tema dialogului fiind virtuțile artei teatrale. ( În imaginea alăturată, Dan Iacob este cu Mircea Diaconu).
Îmi amintesc cu mare plăcere primele contacte cu domnul Iacob. Cum îmi trimitea cărți, apoi cum am colaborat în calitate de invitat la emisiunile sale de radio.
În afara numeroaselor sale preocupări legate de cărți, vreau să prezint cititorilor revistei noastre, pe domnul Iacob, în calitatea sa de om de teatru.
– Domnule Iacob, teatrul este o mare pasiune a dumneavoastră… Cum a apărut ?
– Eram în clasa a IV-a și am ajuns să recit o poezie pe scena Casei de Cultură din Piatra-Neamț, la serbarea școlii de sfârșit de an. După spectacol a venit la mine un domn și m-a întrebat dacă nu vreau să fac parte din trupa de teatru a Casei Pionierului. Am acceptat și astfel, din clasa a V-a, am intrat în trupa condusă de actorul Corneliu-Dan Borcia. Aveam 12 ani, iar el avea 28. Cu alte cuvinte, absolvise de câțiva ani I.A.T.C.-ul, și a început să facă cu noi, timp de doi ani, ce învățase în facultate: exerciții de dicție, de improvizație, recitări, monolog, etc. Abia după doi ani de pregătire ne-am apucat să montăm spectacolul Al șaptelea continent, scris de Eduard Covali, unul din secretarii literari ai Teatrului Tineretului din Piatra-Neamț. Am luat premiul I pe țară, eu am luat premiu de interpretare cu rolul Grasu, și am plecat într-o tabără internațională. O echipă a televiziunii române a venit la Piatra-Neamț și a filmat spectacolul, difuzându-l, în serial, duminică dimineața, la o emisiune pentru tineri, am apărut în revista Cutezătorii. În paralel, domnul Borcia m-a propus pentru rolul pajului din piesa Romeo și Julieta, în rolurile principale jucând Constantin Cojocaru și Nina Zăinescu, alături de Valentin Uritescu, Cornel Nicoară, Paul Chiribuță, Eugen Apostol, Gheorghe Ghenescu. Așa am cunoscut atmosfera dintr-un teatru profesionist și am hotărât să devin actor. Anii au trecut, iar diplomele cu premii pentru recitări sau roluri în piese de teatru s-au înmulțit.
– Care este istoria implicării dumnevoastră în teatru ?
– Până să pășesc în clasa a IX-a, am jucat, la Casa Pionierilor, în Domnul Goe și într-o adaptare după celebra piesă Vrăjitorul din Oz, scrisă de Lyman Frank Baum, dar și în montaje de poezie. La liceu am continuat să joc în piesele O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale și Fiicele de Sidonia Drăgușanu, sub coordonarea profesorilor Mancaș și să recit poezii la serbările școlare. Din păcate, în iarna anului 1979 domnul Borcia nu m-a încurajat să dau examen la teatru (îmi promisese că mă pregătește și că voi da examen la institutul de teatru de la Târgu-Mureș), astfel încât, frecventând liceul de matematică fizică cu profil mecanic Petru Rareș am ajuns student la București, la Facultatea de Transporturi a Institutului Politehnic. După un scurt periplu pe la trupa de teatru Podul a Casei de Cultură a Studenților Grigore Preoteasa, în iarna anului 1980 m-am alăturat trupei de teatru studențesc Alma, care se înființa atunci, la aceeași instituție, sub conducerea Lilianei Andreescu. Așa au trecut cinci ani, între cursuri, examene, repetiții și spectacole. Vine Caragiale, de Ioan Groșan, Et in Arcadia ego, de Horia Lovinescu, Moroiul, de D.R. Popescu, Jocuri periculoase, o parabolă a războiului și o adaptare a nuvelei Pescărușul Johnatan Livingston, de Richard Bach fiind câteva din spectacolele în care am jucat. Reîntors la Piatra – Neamț m-am alăturat, în anul 1985, trupei de teatru Yorik de la Casa de Cultură a Sindicatelor, condusă de Ghiță Hibovski, jucând în piesele Între etaje, de Dumitru Solomon, Sotoba Komaci, de Yukio Mishima, un spectacul după poezia lui George Bacovia, iar după 1989 în Timon din Atena și Îmblânzirea scorpiei, de Shakespeare. Odată cu anul 1995, când m-am angajat la o firmă privată, timpul pentru teatru a dispărut. Din anul 2000 m-am angajat, ca inginer, la Teatrul Tineretului, iar pasiunea pentru teatru a reînviat în anul 2009 când, angajându-mă la Biblioteca Județeană G.T. Kirileanu, am propus proiectul Atelier de teatru-lectură pentru vârsta a treia. Timp de șapte ani, între 2009 și 2016, am montat 12 spectacole, în unele din ele – Gaițele, de Kirițescu, Conu Leonida față cu reacțiunea , de I.L. Caragiale, Cântecul lebedei, de Cehov, Ultimul dans al libelului, de Cornel Mihai sau Fiicele, de Sidonia Drăgușanu -, interpretând și eu roluri. Cu această trupă de teatru-lectură am mers, trei ani la rând, la Craiova, la un festival de teatru pentru seniori, la Bicaz, Târgu-Neamț, Roznov. După anul 2017 proiectul a luat sfârșit.
– Dar viitorul acestei implicări ?
– Nu știu dacă voi mai juca teatru. Poate doar piese în două, trei personaje, sub forma teatrului-lectură, pentru grupuri de prieteni, în medii private.
– Cum acționează terapia prin teatru ?
– Am avut o colaborate cu Secția de psihiatrie a Spitalului Județean Neamț, unde am montat, în cadrul proiectului de teatru-lectură, cu pacienții, piesa Carré de dame, de Gheorghe Brăescu, dar și o colaborare cu o asociație a persoanelor cu handicap, unde am montat câteva schițe scrise de I.L. Caragiale. Da, se poate face terapie prin teatru și cred că acest proiect ar putea fi extins și la Casele de bătrâni. Tot ce pune surdină eului, tot ce te ajută să ieși din puținătatea zilei trăită între televizor și frigider, este o formă de terapie, iar teatrul, prin personajele pe care te provoacă să le creezi, este o minunată formă de terapie a minții și a sufletului.
– Ce autori dramatici din țara noastră preferați ?
– Din păcate, actorii pe care îi prefer au trecut Marele Prag, sau sunt foarte bătrâni: Ștefan Iordache, Marin Moraru, Gheorghe Dinică, George Constantin, Constantin Codrescu, (cel care era profesor de teatru la Târgu-Mureș, pe vremea când plănuiam să dau examen acolo), Victor Rebenciuc, Tamara Buciuceanu-Botez, Valeria Seciu, Irina Petrescu, Coca Bloss, Leopoldina Bălăuță.
– Ce nume din lumea teatrului de peste hotare putem aminti ?
– Charles Bronson, actorul meu preferat, dar și Tom Hanks, Anthony Hopkins, Robert de Niro, Harison Ford, Maryl Streep, Kristin Scott Thomas, Emma Thompson, Jodie Foster.
– O întâmplare amuzantă de la repetiții …
– Am să vă spun o întâmplare amuzantă de la un spectacol. La una din reprezentațiile cu piesa Conu Leonida față cu reacțiunea, un spectacol de teatru-lectură, prins cu aranjarea decorului, a recuzitei, cu costumarea, am intrat în scenă și am observat că nu am textul pe măsuță. Am jucat spectacolul din memorie, sau trăgând cu ochiul la textul partenerei de scenă.
– Vă mulțumesc frumos!
Urăm domnului Iacob mult succes pe numeroasele sale planuri de activitate. Orașul Piatra Neamț, întreaga Moldovă se mândresc se raportează la el doar cu mândrie.
Aristotel Bunescu – UZPR
