OpiniiLa sfârșitul zileiInformație și ignoranță

Informație și ignoranță

-

promovare onlinespot_img

Rețin alte două idei din cartea de memorii a lui Paul Cornea din care am citat și acum câteva zile. Spune el la un moment dat că așa cum în prima jumătate a anilor ‘40 nu a știut de Holocaust, nici în prima jumătate a deceniului următor nu a știut de munca forțată de la Canal și de arestările politice din România supusă comunizării. Este vestitul argument al ignoranței, care a fost invocat după război de unii germani, dar și de unii apostați ai comunismului precum Paul Cornea. Tot el, în altă parte, vorbește de un alt tip de ignoranță, sau de o altă sursă a ignoranței din vremea aceea, când optase pentru ideile noului regim. Este vorba de ignoranța asumată voluntar, a celui ce e pus în fața evidenței, dar refuză să o accepte și să își schimbe concepția, considerându-i de rea-credință pe cei ce i-au furnizat contraargumentele. 

Trebuie să mărturisesc că îmi vine greu să îl contrazic pe memorialist. Și îmi găsesc motivația în zilele noastre. Noi nu (mai) știm cum este să trăiești fără acces la informație. Ne-am obișnuit atât de mult cu el, încât tindem să judecăm prezumând-l garantat și pentru alte perioade. Însă nu acesta a fost cazul în deceniile menționate. Informația era oferită cu țârâita și deseori însoțită aproape indistinct de interpretarea oficială. Dacă la comuniști o vreme ziarele au mai scris de arestarea cutărui lot de „dușmani ai poporului”, la naziști secretul „soluției finale” a fost păstrat ermetic. Atunci oamenii, dacă mai simțeau nevoia, se descurcau cum puteau, singuri sau în grupuri restrânse, pentru a-și procura informațiile; astăzi din contră, dispunem de foarte multă informație pe care – e drept, de multe ori tot singuri – abia reușim să o sortăm. Distanța de la procurare la sortare este însă imensă, și de aceea ezit să nu-l cred pe Paul Cornea. Precizez însă – dacă e cumva nevoie – că aici mă refer strict la extensia maximă a atrocității din cele două sisteme totalitare; căci altfel, pentru un om normal, ocaziile suspiciunii erau numeroase și timpurii. De pildă, în cazul Germaniei naziste, prigoana împotriva evreilor dezlănțuită încă din anul 1 al puterii, 1933, iar în cazul României comuniste, alegerile din 1946, de care Paul Cornea mărturisește în carte că știa că au fost furate, dacă nu din chiar momentul infracțiunii, atunci din 1949, când menționează explicit fraudarea (și încearcă din greu s-o justifice).

Cealaltă comparație cu zilele noastre privește ignoranța voluntară. Paul Cornea o pune într-un context religios, citându-l pe psihologul româno-francez Serge Moscovici. De altfel, în mai multe locuri din carte el vorbește de comunism ca de o religie la care a aderat. Credința în idealurile utopice comuniste îl orbise și el nu mai putea, psihologic vorbind, să ia în considerare opiniile diferite și chiar și faptele concrete. Dar nu la fel se petrece și astăzi, doar că în loc de comunism avem o serie de teorii conspiraționiste privind pandemia, pe care nimic nu le clintește din loc? Chiar și în fața evidenței efectelor benefice ale vaccinării, adepții lor nu își modifică poziția, ci adaugă fel de fel de codicile la teorie, care să o facă să funcționeze în ochii lor în continuare. De fapt, nu cred că este vorba de religie nici într-un caz, nici în celălalt, ci mai degrabă de fanatism. La o persoană de douăzeci și ceva de ani, acesta este încă scuzabil, dar nu și la marea masă a antivacciniștilor.

________________

Foto: Piața Palatului din București în anii ‘50. Sursa: Asociația Culturală Genesis România. 

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche, la săptămânalul Reporter Global, la revista lunară Historia și la publicația online Veridica.ro. Autor al volumelor „De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabia” - editura Vremea, 2022, „Șahiștii. Povestiri” - editura Eikon, 2021, „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” - editura Eikon, 2020 și „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” - editura Vremea, 2019.

Random posts

Editura Vremea, un ochi al „tranziției”

Numărul 30 - treizeci, în litere - te duce cu gândul la un bilanț. Probabil are în el ceva...

Curajul întreit al Liliei Calancea

A scrie despre lagărele de exterminare naziste este ca și cum ai arunca apă peste plita încinsă. Așa arată...

Galerie foto – Campionatul de Sah Corporate, Editia 1, 8-11 noiembrie 2019

Startul competitiei - 08.11.2019 Tragerea la sorti Prima zi a competitiei Vezi mai multe imagini:  Ziua a doua a competitiei Gala de premiere 11.11.2019 Vezi...
promovare onlinespot_img

Recompense olimpice: Valuri de cadouri

Cine muncește, primește. Sportivii medaliați la JO de vară din Japonia au primit numeroase recompense la revenirea în țara natală. Indonezia...

Invitație la zbor

Poetul Marin Sorescu semnează niște versuri care sună așa: ,,Un sentiment plenar Din ce în ce mai rar: Când ies doar pe...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi