Iarna în rime potrivite

Hai, recunoașteți vă rog frumos. De mult timp nu ați mai citit câteva versuri. Sau, oricum, majoritatea dintre cititorii revistei noastre. În zilele libere, dar nu numai, câteva versuri cu rime bine potrivite cad la fix.
Vă propunem azi un autor care scrie bine. Domnul Dan Lupu.
Pentru început un poem de sezon, iar apoi unul provocat de găsirea fotografiilor de familie.
FULG DE NEA
Fulg de nea sprinţar şi jucăuş
Cu fraţii tăi ai ridicat troiene de zăpadă
Înălţând cu bucurie mult doritul derdeluş
La care, voioşi copiii cu sănii vin grămadă.
Cu râsete şi ţipete începe hărmălaia
Unii alunecând ca vântul pe gheţuş
Alţii cu bulgări de zăpadă au început bătaia
Frumoasă e copilăria atunci când eşti la săniuş.
Fulgi de nea, ai iernii copii neastâmpăraţi
Albind pământul cu mantia imaculată
Prin ochii de copii larg deschişi şi miraţi
Este asemuită cu cea mai bună îngheţată.
Cu toţi vă prindem în căuş de palmă
Cu dragoste la piept să vă încălzim
Nutrind speranţa că vom pune salbă
La gâtul celor dragi pe care îi iubim.
Fulgi albi de omăt acoperind oraşe şi păduri
Început de sărbători şi obiceiuri strămoşeşti
Sunteți prezenți mereu în ale noastre gânduri
Amintind copilăria cu minunatele ei poveşti.
Când anii au trecut şi devenim din nou copii
Şi vântul rece vă aduce zburdalnici cu chef de joacă
Vă aşteptăm în case cu bradul plin de jucării
Şi moşul cu sania de reni trasă, pe la noi să treacă.
VREMURI VECHI
Prin fotografii, am colindat în vechi timpuri,
Cu bucurie nespusă am găsit dragi chipuri.
Vă sfătuiesc buni prieteni să faceţi acum,
Şi voi călătoria pe al apuselor vremuri drum.
Să ne amintim de vorbele acelor oameni educaţi,
Când ai greşit cuiva: vă rog să mă scuzaţi.
Când întâlneşti pe stradă un deosebit om,
Te adresezi: ce plăcere să vă văd stimate domn.
Am revăzut ţinutele purtate cu mare eleganţă,
Alături de frumoase figuri ce le dădeau prestanţă.
Domnişoare, doamne, crinoline, parfum de mosc,
Şi reverenţa: ce onoare şi plăcere să vă cunosc.
Respectul pleca în viaţă din casa părintească,
Prin învăţătură, muncă avea să se desăvârşească.
Pe scara valorilor, onoarea era în primul plan,
Nimeni nu putea să o cumpere cu aur sau un ban.
Aveam simboluri în jurul cărora să ne adunăm
În lipsa lor fără motiv serios ne urâm şi dezbinăm
Cum oare au putut respecta acele bune maniere?
De ce privim acum marea diferenţă cu durere?
La zile de sărbătoare îşi puneau hainele de gală,
In parcuri, centru, strada mare, le purtau cu fală.
Erau plimbările decente, braţ la braţ şi mersul pe jos
O pălărie ridicată, sărut mânuşiţele şi un sărut duios.
Vremuri de mult apuse cu suav parfum de nobleţe,
Păcat de timpul trecut şi pierderea a lui poveţe.
Poate şi voi după această călătorie veţi fi îndureraţi,
Ca să reînviem decenţa, educaţia, vă rog să mă ajutaţi.
Acestea au fost versurile. Încercăm să le includem într-un pachet de sugestii de lectură, în care am mai inclus roman, dar și jurnal de călătorie prin viață.
Vă dorim sărbători cu bine, sănătate maximă!
Aristotel Bunescu