18 octombrie, anul de grație și mizerie 2020
Buni zori!
Scriu aceste rânduri înainte de a se ridica noaptea de pe cer, dar la câteva ore după ce a început timid ziua de 18 brumărel.
Beau apă caldă cu lămâie pentru creșterea imunității și trec la subiectele cotidiene.
Nu pot să uit că azi se împlinesc 113 de la nașterea marelui dramaturg și romancier cunoscut sub numele Mihail Sebastian.
Șocat de piesele sale intitulate Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră și Insula am început să pornesc în marea călătorie pentru a cunoaște acest destin tragic.
Anul trecut, când am venit la Breaza, am coborât chiar în gara unde s-a filma Steaua fără nume. S-au scurs deja doi ani de zile care au trecut cu puterea fulgerului. Un an de vis 2019 și unul de groază 2020. Asta din cauza virusului pe care nu vreau să îl numesc.
În oraș, am descoperit emoționat casa unde a locuit și a scris mult timp Mihail Sebastian. Tot aici a mai așternut pe hârtie gânduri uimitoare cel care răspundea la numele de … Mircea Eliade. Doi mari oameni de cultură au ales să scrie pe această terasă. Informații despre perioada lor de viață în Breaza găsit în scrieri despre Valea Prahovei, de la profesorii de istorie, de la oamenii de teatru.
În centrul orașului Breaza este un monument care îi poartă numele, dar după ce am citit cărțile sale, merg să pun mâna pe piatra rece să îi dau căldura mea.
A fost un om de litere, evreu de origine, care a scris roman, dramaturgie și critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală.
Născut cu numele de Iosif Hechter într-o familie evreiască din Brăila, Mihail Sebastian face studii universitare de drept și filozofie la București. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisă din cauza faptului că era evreu. Jocul de-a vacanța este interzisă, iar pentru a putea reprezenta piesa Steaua fără nume a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu. Piesa Ultima oră s-a jucat după moartea lui Sebastian, la Teatrul Național București,
Moare în plină tinerețe creatoare, la numai 37 de ani, lovit de un camion. Fragmente dintr-un carnet găsit (1932).
Titluri din proză Femei, nuvele, 1932, Orașul cu salcâmi (1935), roman, Accidentul (1940), roman, De două mii de ani. Texte, fapte, oameni (1935), roman, și Cum am devenit huligan, dosarul receptării sale.
Dramaturgia și publicistica, precum și două volume de jurnal. Asta e tot! Cât ar mai fi putut scrie după 38 de ani…
În caza din Breaza unde a scris stă acum familia profesorilor Ungureanu. Soția a predat istoria, iar soțul matematica. Ne-am plimbat prin fața casei mult timp, iar într-o zi, profesorii Ungureanu ne-au invitat înăuntru. Aici ies la lumină multe detalii din viața lui Sebastian.
Seara privim cerul precum profesorul Miroiu, să căutăm stele fără nume și să le găsim noi ceva potrivit.
Când vin cu trenul în gară, mă gândesc teribila întâmplare care a dat substanță spectacolului său Steaua fără nume. Am văzut această piesă remarcabilă în multe interpretări.
Ce stea vom mai descoperi ?
Aristotel Bunescu – UZPR
