Există în sumo peste optzeci de kimarite, sau procedee tehnice (și fizice) prin care un rikishi este declarat câștigător. Fiecare împingere, fiecare piedică, fiecare apucare, tragere, fentare sau lovire, a fost inventariată și poartă câte un nume. Yorichiri, oshidashi, tsukidashi, uwatenage – și lista ar putea continua – sunt printre tehnicile cele mai întâlnite. Una dintre metode însă, una singură, este dezavuată de public, dar și de unii rikishi. Este vorba de cea care are ca rezultat henka, adică evitarea contactului inițial cu adversarul și implicit evitarea luptei. De cele mai multe ori, henka duce la prăbușirea în gol a unuia dintre luptători, pentru că celălalt s-a tras într-o parte și nu s-a mai angajat în încleștare.
Se spune că henka este mai rar întâlnită în turneele makuuchi, cea mai înaltă divizie de sumo. Iar cu cât sekitori (acei rikishi care participă la cele două divizii superioare, makuuchi și juryo) au rang mai mare, cu atât mai puțin. Ei bine, regula are și excepții – unele recente. La turneul de toamnă încheiat azi, am avut ocazia să văd un ozeki, al doilea rang în sumo după yokozuna, făcând o henka în fața unui adversar mai prost plasat. Procedura a fost dezamăgitoare, toată lumea se aștepta la o luptă frumoasă, dar Takakeisho a preferat să se dea la o parte, lăsându-l pe Hokutofuji să se prăvălească la marginea dohyo-ului. Hokutofuji a fost, cred, demoralizat de comportamentul lui Takakeisho și a pierdut partidele din zilele următoare, ieșind din cursa pentru primul loc în care se aflase până atunci în frunte.
A doua zi, Takakeisho a jucat împotriva lui Wakatakakage. Acesta a făcut foarte serios tot ceremonialul îndelungat de încălzire și etalare a forței de dinaintea partidei, pentru ca în dohyo să facă și el… henka. Takakeisho s-a prăbușit uimit, și părea că n-a înțeles la început ce i se întâmplă. A fost pus la punct de lumea serioasă a sumo-ului prin reprezentantul său ocazional, Wakatakakage? Este posibil. Sau Wakatakakage s-a simțit „dezlegat” să îi aplice lui Takakeisho același tratament, din moment ce ozeki însuși nu s-a sfiit să apeleze la el, cu o zi înainte? Nu voi putea ști, dar asistența entuziasmată de data aceasta a părut că se simte răzbunată.
Se știe că în sumo, eticheta e la mare cinste. Jucătorii au de respectat un cod comportamental strict; cine nu îl respectă, riscă sancțiuni. De pildă, în dohyo și în incinta sălii de concurs nu ai voie să îți manifești frustrarea sau bucuria după o partidă pierdută sau, după caz, câștigată. La fel și în afara ringului, nu ești liber să te manifești golănește. Scriind aceste rânduri, îmi vin în minte fotbaliștii, care-și scot tricourile de pe ei după ce au dat un gol, sau care ar fi foarte surprinși dacă li s-ar spune că în cluburi nu pot face ce le trece prin cap căci de!, sunt în timpul liber. Cu toate acestea, și la sumo ajungi să distingi între lorzi și cei mai puțin politicoși. La finalul luptei, cei doi rikishi trebuie să se salute. Dintre cei ce pierd, se găsesc destui care doar înclină capul abia perceptibil, nefolosind decât vertebrele gâtului, ca să nu mai spun de cei ce continuă gestul înclinării capului cu scoaterea șirului de sagari atașat de partea din față a centurii mawashi, ca și cum nici nu ar fi vrut să facă vreo plecăciune. În schimb, alții se apleacă perfect regulamentar, din coloană, și își onorează astfel adversarul fără echivoc și deplin.
Dar tot la acest turneu recent am văzut un gest cu care nu m-am mai întâlnit. Există și la sumo un fel de „băieți de mingi”, care stau pe lângă ring și îi ajută pe rikishi să se pregătească de luptă. La un moment dat, în timpul ceremonialului, ei trebuie să le întindă luptătorilor o cârpă de dimensiuni mici, cu care aceștia se șterg pe corp cu puțin timp înainte de începerea luptei. Ei bine, niciodată nu am văzut un rikishi mulțumindu-i „copilului de mingi” pentru că i-a dat și i-a luat cârpa – până la acest turneu, când maegashira 6 Wakamotoharu a făcut acest lucru, cu o înclinare din cap. L-am urmărit apoi pe acest sekitori și mi-am dat seama că n-a fost un gest rătăcit pentru el, așa a făcut și în meciurile ulterioare, iar atunci când pierdea, făcea plecăciunea întreagă. Jos pălăria pentru lordul Wakamotoharu!
Altfel, turneul de toamnă de la Tokio a fost foarte antrenant până în ultima zi. S-a impus tot un mongol, veteranul maegashira 3 Tamawashi (37 de ani), aflat la a doua adjudecare a Cupei Împăratului, după cea din ianuarie 2019. Tamawashi deține recordul celei mai lungi serii de meciuri consecutive dintre toți rikishi activi (a intrat în ring prima oară în 2004, și de atunci n-a ratat nicio partidă de turneu, într-un sport în care accidentările sunt la ordinea zilei), iar acum, după victoria de azi, e și cel mai în vârstă sekitori din istorie care a câștigat vreodată un turneu makuuchi sau juryo. Ca termen de comparație, marele Hakuho s-a retras din activitatea competițională la 36 de ani, în septembrie 2021. Tamawashi i-a înfrânt în acest turneu pe yokozuna Terunofuji și pe cei trei ozeki, Takakeisho, Mitakeumi și Shodai; a fost învins doar de Wakatakakage și Watamotoharu. Yokozuna Terunofuji s-a retras din turneu în runda a unsprezecea, după o evoluție modestă (cinci înfrângeri și cinci victorii), motivând o accidentare la genunchi.
M-au impresionat prin tehnica etalată iarăși rikishi mongoli, cum ar fi Kiribayama, Chiyoshoma și Hoshoryu; reziliența lui Tobizaru și Ura; combativitatea lui Hokutofuji; forța fizică a lui Wakatakakage. Terutsuyoshi a entuziasmat publicul cu pumnii săi de sare pe care-i aruncă în ring la fiecare început de luptă și prin tehnica ashitori (apucarea de jos, de gambă, a piciorului adversarului și ridicarea acestuia) la care e înclinat-forțat să apeleze din cauza staturii sale mai mici. În schimb, pentru Mitakeumi și Shodai a fost un turneu de care vor să uite cât mai repede: nu vezi des un concurs în care pe ultimele locuri să fie doi ozeki. Într-un cuvânt, un turneu care n-a dezamăgit, respectând ceea ce promitea de la început prin grila de start ocupată de cei mai în formă sekitori ai momentului.
_____________
Foto: Clasamentul turneului de toamnă de sumo de la Tokio, septembrie 2022. Sursa: captură YouTube
