După o lungă absență, șahul e din nou la știri. La CNN, în The New York Times, la Al Jazeera, în Vice, The Guardian sau Washington Post. La BBC, autorul știrii este lăsat să semneze și cu titlul său de jucător profesionist de șah: ”By Alex Therrien, BBC News journalist and Fide Master chess player”.
Numai că de data aceasta știrile de top din șah nu sunt ca altădată, despre rezultatul sportiv, despre meciul Fischer – Spasski sau cel dintre Karpov și Kasparov. Sau despre ultima olimpiadă de șah – care, că tot veni vorba, nu a fost nici pe departe atât de menționată la știri. Este vorba de așa numitul scandal de ”cheating”, de înșelăciune, care „zguduie lumea șahului”.
N-o să mai reiau aici pe larg subiectul. Este vorba de un jucător american, pe care campionul mondial, și nu numai el, îl bănuiește că se inspiră în partidele sale din analizele de computer, dar nu în sensul că memorează dinainte variantele de joc, ci că se consultă cu computerul chiar în timpul partidei. Fapt e că toate site-urile, ziarele și televiziunile merg pe această idee că lumea șahului „se zguduie” în urma scandalului. Ei bine, eu cred că nu se clatină nimic și că șahul și șahiștii își continuă drumul și activitatea în ciuda știrilor alarmiste. Turneele se joacă în continuare, în online jucătorii dispută sute și mii de partide pe oră, încontinuu, șahul e practicat ca și până acum, părinții continuă să își aducă odraslele la clubul de șah, antrenorii continuă să predea. De fapt, de când au apărut computerele, șahul trăiește cu „înșelăciunea” ca un organism cu un virus. Nu poate scăpa de el, dar are anticorpi și trăiește cu el, într-un fel de armistițiu sau simbioză. Deocamdată nu îl poate elimina, dar asta nu înseamnă că e dat peste cap, „zguduit”, „răsturnat”. Scandaluri de înșelăciune la vârful scenei șahiste au mai fost și probabil vor mai fi. Dar organismul șahist, lumea profundă a celor ce se bucură de șah, este prea mare ca să fie așa de ușor afectat.
