Stimați cititori, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, dragi cavaleri
Vă aducem astăzi în centrul atenției o foarte interesantă experiență de pictor autentic. Este vorba de doamna Liliana Șerbănescu, cea care din lumea armoniilor sonore ce au dominat autoritar copilăria, a ajuns în universul cifrelor, iar apoi la miracolul picturii. Veți avea plăcerea să cunoașteți un drum de la un vis la altul. Pe vremea mohorâtă și cenușie de afară, numai bine vine o invitație la căldura culorilor și la spectacolul lor cromatic. Intră în lumina reflectoarelor invitata noastră specială de astăzi.
– 
Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rugăm să vă prezentați.
– Sunt Șerbănescu Liliana, născută în Arad, localitate unde locuiesc și în prezent. Absolventă a facultății de fizică, după patru ani de profesorat m-am reorientat spre informatică respectiv programare în domeniul economic.
-Pentru ce ați ales pictura și nu muzica?
– Provin dintr-o familie melomană, muzica era “zgomot de fond” chiar și atunci când îmi pregăteam temele. Mi-a plăcut să desenez și să pictez de mic copil, dar numai de plăcere. Eu eram fascinată de lunea cifrelor, matematica și fizica erau preferatele mele.
Am început să pictez din ambiție. Două foste colege au afirmat la adresa unei cunoștiințe care picta, că este ușor pentru cei care au talent. Am demonstrat că pot și eu, omul cifrelor și schemelor logice, să pictez cu culori de ulei, folosind șpaclu, o natură statică de aproximativ 50 / 60. Peste doi ani am avut prima expoziți personală cu 32 de lucrări, peisaje și naturi statice, asta în anul 1989. Poate dacă trebuia să iau apărarea unui muzician mă alegeam cu muzica.
-Care sunt temele preferate?
– Îmi place să admir lucrări indiferent de temă, dar pe mine mă atrag în primul rând peisajul și scenele cu oameni. Frumusețea naturii se manifestă prin ochii noștri.
-Preferați lucrările de dimensiuni mai mari, mai mici?
– Dimensiunea optimă pentru mine începe la 40 / 50. Ceamai mare lucrare este de 120 / 90. Am nevoie de spațiu, nu sunt genul care se ocupă de miniaturi.
– Ce ne puteți spune despre d-voastră, dincolo de dimensiunea artistică?
– După revoluție am întrerupt pictura. A reluat-o în 2016 când odată cu pensionarea. Am început cursurile de pictură la Școala de artă la clasa domnului profesor Kett-Groza. După absolvire, am continuat la cursul de perfecționare sub îndrumarea domnului profesor, iar după pensionarea dânsului, a doamnei Sofia Klemenco.
Am descoperit cursurile domnului Popa Laurențiu pe facebook. Stilul dânsului, atât ca pictor cât și ca mentor îmi sunt apropiate, așa încât din primăvară îi urmăresc cursurile.
Obiectivele turistice sunt în primul rând muzeele și galeriile artistice sau locurile care ar putea fi sursă de inspirație. Chiar și vacanța la mare a fost astfel planificată încât să ajungem la Balcic în ziua vernisajului expoziției la care am participat cu două lucrări.
Deci am noroc că familia mea precum și prietenii mă susțin chiar dacă nu toate “capodoperele” mele sunt pe placul lor.
Motto-ul meu și viața mea pot fi rezumate de imaginea de mai jos, preluată de pe net.
– Unde vă vedeți peste 10 ani?
– Sper că alături de familie, în fața șevaletului. Cu noi și noi lucrări selectate de doamna Adina Moldova Titrea pentru diferite expoziții.
Dar să fim serioși. Să avem sănătate și un strop de noroc, restul vine de la sine.
Final
La sârșitul lunii septembrie am participat la un târg în aer liber cu șase lucrări. A fost prima mea experiență de acest gen. La un moment dat, un grup de copii s-a oprit și au început să mângâie caii din două tablouri. O fetiță s-a lăudat față de prietena ei că și pe ea o iubește mama tot așa de mult ca pe fetița din tablou. Au mai fost și alte câteva manifestări asemănătoare.
Sper să ofer multe clipe frumoase celor care se întâlnesc cu lucrările mele.
– Vă mulțumesc frumos pentru cuvintele dumneavoastră. Acum să oferim cititorilor câteva tablouri ce vă poartă semnătura inconfundabilă
Galerie de imagini
La final, o felicităm desigur pe doamna Liliana Șerbănescu și îi urăm mult succes în călătoria sa minunată în lumea plină de bucurii a armoniilor cromatice.
Aristotel Bunescu – UZPR
Foto- Arhiva Șerbănescu Liliana
