ȘahDiagonala turei‘Eu doar încerc să mențin șahul în viață’. Bobby...

‘Eu doar încerc să mențin șahul în viață’. Bobby Fischer despre șahul modern, cu comentariul lui Hikaru Nakamura

-

promovare onlinespot_img

În ianuarie 2005, un Fischer ceva mai relaxat străbătea emisfera nordică la bordul unui avion. Pleca din Japonia și urma să ajungă în Islanda, unde un întreg parlament se reunise pentru a-i da cetățenia insulară. Fischer avea mare nevoie de ea, întrucât japonezii urmau să îl deporteze în Statele Unite. Cum de a ajuns marele jucător de șah american să fie vânat de autoritățile americane? Povestea e lungă, implicând mai multe acuzații la adresa șahistului, printre care violarea embargoului impus Iugoslaviei, probleme cu fiscul, diatribe publice antiamericane și antisemite.

În avion, în timpul călătoriei salvatoare spre țara unde avea să și moară peste doar trei ani, Fischer a purtat o discuție liberă despre șahul zilelor noastre. Iar una dintre declarațiile sale a fost că urăște șahul actual și că nu mai vrea să aibă de-a face cu șahul. Ca și alte declarații ale lui Fischer, ca și unele dintre mutările lui, și această afirmație a șocat. Peste timp, la mai bine de 15 ani de la înregistrarea ei, într-o postare din mai 2021, un alt mare maestru american, Hikaru Nakamura, încearcă să o descifreze, să o pună în context, să o explice unui public contrariat de aparenta apostazie a idolului lor șahist. Nakamura este parțial de acord cu Fischer, dar vorbește de „șansa” pe care computerele au oferit-o dezvoltării șahului și de faptul că performanțele jucătorilor de azi sunt construite pe cele ale predecesorilor, așa cum se întâmplă, spune el, în multe domenii.

Vă prezentăm mai jos înregistrarea discuției cu Bobby Fischer din ianuarie 2005, însoțite de comentariile lui Hikaru Nakamura. 

Informat că ar putea primi un salariu și că orice mare maestru la șah din Islanda poate primi această indemnizație dacă joacă pentru Islanda sau predă cursuri de șah (șahul fiind un sport foarte apreciat în țară; Islanda are cel mai mare număr de mari maeștri la șah raportat la populație), Fischer afirmă că urăște șahul și continuă prin a spune că nu are nevoie de bani. Intervievatorul insistă și îl întreabă din nou dacă nu are de gând să accepte alocația oficială. Șahistul refuză, iar intervievatorul îl întreabă de ce, spunând că este, probabil, cel mai bun jucător de șah din toate timpurile. Răspunsul lui Bobby Fischer este: „Pentru că știu despre ce este vorba în șah. Este despre memorare și aranjament prealabil.”

Intervievatorul îl întrerupe pentru a-l întreba despre creativitatea în șah. 

Bobby Fischer: Da, creativitatea este mai jos pe listă, sub memorare și pregătirea prealabilă. În șahul clasic, ești blocat pe acest concept – cum să încerci să îmbunătățești, spre exemplu, mutarea 18 sau 20. E ridicol! Devine din ce în ce mai greu, ai nevoie de tot mai multe calculatoare și oameni care să lucreze pentru tine și de din ce în ce mai puțin talent, iar asta este neplăcut. 

Hikaru Nakamura intervine: Are dreptate, dar nu sunt complet de aceeași părere cu Fischer. În primul rând, atunci când spune despre șah că devine din ce în ce mai greu, este o afirmație valabilă în orice sport sau joc din lume, nu doar în șah. Așa că în acest caz el ar trebui să fie supărat pe calculatoare, nu pe șah în sine.

Intervievatorul (către Fischer): Ați devenit campion mondial folosind creativitatea. 

Bobby Fischer: În primul rând, aceasta s-a petrecut cu mult timp în urmă, la primul meci împotriva lui Spasski și chiar și la al doilea de acum 13 ani, iar șahul doar în ultimii ani s-a schimbat într-un mod dramatic, cu toate calculatoarele acestea. Dar dacă îl analizăm într-un mod foarte, foarte obiectiv, șahul a fost un joc destul de amărât încă de pe timpul lui Paul Morphy, încă de-atunci erau o mulțime de cărți de șah. În șah este doar foarte mult de învățat. 

Intervievatorul argumentează cum că șahul încă este un joc al creativității și al talentului, nu doar al teoriei sau al variantelor prestabilite, lucru cu care Fischer este de acord, dar se întreabă de ce cineva ar vrea să se apuce de ceva care este în mare parte tributar unor scheme prestabilite, și menționează că pe locul al treilea în listă ar fi creativitatea, după cunoașterea teoriei și memorare. 

Bobby Fischer:  Nu am spus niciodată că Fischer Random (un joc de șah propus de Fischer, în care piesele din spatele pionilor sunt așezate la începutul partidei într-un mod aleator, n. r.) este este perfect, dar ceea ce vreau să spun este că e mult mai bun decât șahul clasic; Fischer Random e aproape la fel cu șahul clasic, însă fără teorie și este chiar foarte ușor să îți amintești regulile. Altfel, putem spune că pot fi un milion de jocuri asemănătoare cu șahul, iar 99% dintre ele ar fi mai bune decât Fischer Random. Asta voiam să spun. Chiar citeam recent o carte despre Jose Raul Capablanca. El avea un joc foarte interesant pe care l-a propus, era jucat pe o tablă de 10 pe 10, avea doi regi, câteva piese în plus și poți câștiga dacă îi iei pe oricare dintre regi. Arăta ca un joc foarte creativ, chiar poate mult mai bun decât Fischer Random, dar era și foarte intimidant, chiar și pentru mine, cel mai bun jucător de șah, toate piesele astea în plus, o tablă gigantică, doi regi. Dacă pare intimidant pentru mine, cred că ar fi intimidant și pentru jucătorii obișnuiți. Există multe jocuri la care te poți gândi care au defecte practice, nu creative, doar defecte care îi descurajează pe ceilalți din a le încerca. Încerc să zic că Fischer Random poate fi învățat practic în zece secunde, așa că nu există nicio piedică, sunt aceleași piese pe aceeași tablă, tot ce trebuie să faci e să ai un program care să genereze pozițiile inițiale. Bineînțeles, ai putea crea și jocuri mai creative decât Fischer Random, cu o piesă în plus sau o tablă mai mare. Oamenii cred că eu sunt împotriva șahului, ceea ce nu e adevărat. Eu de fapt încerc să îl mențin în viață, nu să îl schimb radical. 

Intervievatorul: Am întrebat doi mari maeștrii din Islanda cine a fost cel mai bun jucător de șah din lume, iar ei mi-au răspuns că în mod obiectiv, Bobby Fischer a fost cel mai bun șahist.

Bobby Fischer: Sunt de acord, bineînțeles. În primul rând trebuie să înțelegi câte ceva despre șah. Bineînțeles că sunt mai bun decât Morphy. De ce? Pentru că, în timp ce el este mai talentat, eu cunosc mai multă teorie. Dacă s-ar întoarce azi și nu ar putea deschide o carte, ar juca prost chiar și contra unor simpli maeștri, dar asta nu are legătură cu talentul lui. Deci când spui ca ești mai bun decât alții, asta nu înseamnă nimic, tocmai din cauza teoriei șahului. Dacă ai spune că ești cel mai talentat jucător, asta este altceva. 

Intervievatorul: Vă considerați cel mai talentat jucător? 

Bobby Fischer: Din nou, eu așa mă consider, dar aceasta este doar opinia mea. Știi, Morphy și Capablanca au fost fantastici. 

Hikaru Nakamura: Sunt câteva lucruri pe care le-aș spune în legătură cu asta. Un lucru este că Fischer are dreptate în legătură cu faptul că atunci când spui despre jucătorii din zilele noastre că sunt mai buni decât cei vechi este adevărat, pentru că partidele de șah din trecut au un impact puternic asupra celor ce urmează. Totul se bazează pe istoria partidelor de șah, de la memorarea mutărilor până la prepararea lor. Înțeleg unde bate Fischer în „teoria teoriei”, dar nu sunt complet de acord, deoarece în zilele noastre poți profita de orice șansă ți se oferă. Computerele au creat această șansă în șahul de performanță, dar asta nu înseamnă că jocurile în general nu au evoluat. Multe jocuri au evoluat nu numai cu ajutorul computerelor, ci și cu ajutorul jucătorilor inovativi, creativi, cu moduri noi de joc, iar asta include sporturile în general, și bineînțeles și șahul.

Nu cred că Fischer este cel mai talentat, nici cel mai bun jucător al tuturor timpurilor, dar cred cu certitudine că a fost cel care a muncit cel mai mult pentru performanța sa, mai mult decât oricine altcineva. A spune că un șahist este cel mai bun jucător este subiectiv. Obiectiv vorbind, Magnus este cel mai bun jucător în acte. Motivul pentru care el este cel mai bun jucător este pentru că istoria șahului a fost construită de predecesorii lui. Bineînțeles, vremea lui Magnus va trece aplicând aceeași logică pe un viitor șahist. 

Dacă ar fi să aleg un jucător preferat, eu l-aș alege Gary Kasparov. Faptul că a fost campion mondial timp de douăzeci de ani la rând este cu adevărat magnific. 

(traducere și adaptare de Iustin Iamandi)

_______________

Foto: Bobby Fischer (stânga) în timpul interviului din ianuarie 2005. În dreapta jos este comentatorul marele maestru american Hikaru Nakamura. Sursa: captură YouTube

Random posts

Foamea de șah

N-ar fi știut să spună exact când a fost deportat. Dar dacă cineva s-ar fi priceput cum să-l ia,...

Breaza – privire optimistă Iulie 2020

- De ce pe pancarta de la intrare în Breaza scrie „stațiune turistică de interes local și nu pur...

Simona Poclid: „Monștrii cu bot de catifea”, Editura Eikon, 2020

(La rubrica „Autori contemporani”, pe care o inaugurăm cu volumul Simonei Poclid, vom prezenta cărți reprezentative ale unor scriitori...
promovare onlinespot_img

Din istoria „Revistei Române de Șah”, 1925 – 1940 (XIII). Iași: Un turneu jucat „cu ceasuri de la Berlin”

Numărul 13-14 din 15 iulie 1926, cu 16 pagini, plonjează direct într-o prezentare elogioasă a unui șahist ceh, inclusiv...

Invitație în realitatea de dimensiuni fantastice

De multe ori realitatea depășește închipuirea noastră. Capătă cele mai ciudate forme. Astăzi, la debutul toamnei calendaristice mă gândesc...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi