OpiniiLa sfârșitul zileiEterna reîntoarcere a privilegiilor

Eterna reîntoarcere a privilegiilor

-

promovare onlinespot_img

Apropo de discuțiile despre pensiile speciale din România, despre salariile speciale din România, despre regimul special al politicienilor care prin simpla accedere a partidului lor la putere devin „demnitari” cărora li se cuvin de la sine înlesniri și favoruri grase. 

Nu știu cum facem, dar în ciuda tuturor revoluțiilor, privilegiile abia îndepărtate se dau de trei ori peste cap precum în basme și reapar în societate. Să o luăm școlărește pe linia marxistă a succesiunii epocilor istorice și să constatăm că după revoluția comunistă care voia nici mai mult nici mai puțin decât să desființeze clasele întreținătoare de privilegiați, ba chiar în timpul ei, privilegiații au apărut dezinvolți, cu șapcă și insignă, și chiar și cu binecuvântarea lui Lenin, care-i numea „revoluționari de profesie”. Într-o lume declarată perfect egală, privilegiații comuniști au reconstituit imediat o clasă aparte, cu acces separat la bunuri și servicii de care spuneau, cu cinism, că „nu le aparțin”, dar pe care le foloseau exclusiv și gratuit. Exasperat de „confiscarea ideii comuniste”, André Gide exclama la vederea noii clase că în URSS „s-a întors capitalismul”. 

La rândul ei, revoluția capitalistă s-a luptat cu privilegiile aristocraților, dar și după „victoria” ei, politicienii au devenit protejații speciali ai noii ordini sociale, pentru că acum pe umerii lor s-ar fi așezat responsabilitățile guvernării. Aristocrații au plecat, privilegiile lor au rămas pentru „demnitari”. Și regresiunea poate continua; privilegiile deținătorilor de sclavi nu au dispărut din societatea feudală, căci altfel nu am fi vorbit de șerbii legați de moșia boierului. 

Aparent, nu putem trăi în societate fără să generăm o clasă de privilegiați. Chiar și cei ce nu îi aparțin, susțin așa ceva. Căci la ce ar mai aspira ei într-o lume fără privilegii? Nu acesta e sensul tuturor eforturilor de ridicare în ierarhia socială? Ce fel de viață ar fi aceea în care dai din coate și nu ai unde urca? Privilegiul motivează și le umple viața celor mulți, ce altfel nu i-ar putea găsi acesteia nicio noimă. Privilegiul duce însă la revoluție, la revolta față de situația pe care noi o creăm. Dar după victorie, privilegiul se întoarce sub o formă tolerabilă, inițial nerecunoscută ca atare, și ne stimulează pofta de viață. Și astfel ciclul privilegiu – revoluție se reia. 

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche și la revista Historia. Autor al volumelor „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” – editura Vremea, 2019 și „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” – editura Eikon, 2020.

Random posts

Din istoria „Revistei Române de Șah”, 1925 – 1940 (VIII) „O glumă de șah” cu Moș Nicolae

„O glumă de șah” cu Moș Nicolae Primul număr al revistei pe anul 1926 reia de la capăt numărătoarea edițiilor...

20 iulie – Ziua internațională a Șahului

Confruntarea dintre alb și negru, practicarea artei razbiului în cel mai popular joc ce poate fi practicat între prieteni,...

‘Bibliotecă BBC’ în limba română

Pregătesc un nou interviu pentru emisiunea „Raftul Atenei”, avându-l ca invitat pe Dorian Galbinski, fostul meu coleg de la...
promovare onlinespot_img

Picturile din calendarul sentimental

Fidel artelor plastice, încep ziua de azi, 17 februarie 2021, cu câteva pagini din cartea primită de la marele...

Martor al trenurilor morții din Sighet

”Și ce să fac cu ele, că mai am zeci în garaj!”, mi-a replicat Vasile Moldovan, când am încercat...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi