„Obiectivul meu principal în acest proiect a fost să realizăm acest film […] fără să ne atingem de nici măcar un leu din donațiile pe care oamenii le fac către HOSPICE Casa Speranței” – Mihai Mănescu, autor al cărții și al producției cinematografice „Copacul Dorințelor: Amintiri din Copilărie”.
Revista Patronatului Român face încă un pas pentru promovarea antreprenoriatului social, al educației în general, atât al educației formale și a inițiativelor antreprenoriale cât și a educației pentru afaceri, prin realizarea emisiunii: Educație, Antreprenoriat și Antreprenoriat Social. Acest proiect se bucură de implicarea și susținerea Cameliei Veteleanu, fondator Le Carrousel.
Invitatul emisiunii a fost Mihai Mănescu, autor al cărții și a producției cinematografice „Copacul Dorințelor: Amintiri din Copilărie” în același timp acesta este Brand & Communications Manager at HOSPICE Casa Speranței. De asemenea a avut experiente profesionale în ONG, în marketing, comunicare și în mediul universitar.
Mihai Mănescu se prezintă ca professional storyteller, gânditor creativ și specialist în brand și comunicare. Pasiunea acestuia este inovarea out of the box și rămâne mereu orientat pe rezultate. Acesta are un doctorat în Cinema si Media, predarea scenariului la nivel academic, concentrându-se pe „Călătoria Eroului” de Joseph Campbell.
Unul dintre subiectele abordate a fost proiectul cinematografic „Copacul Dorințelor: Amintiri din Copilărie”, cu scop caritabil, unic în România. „Copacul Dorințelor: Amintiri din copilărie” a avut avanpremiera pe 22 martie anul acesta si este primul film fantastic adresat generației actuale de părinți și copii produs în România în ultimii 30 de ani.
Mihai Mănescu, despre proiectul „Copacul Dorințelor: Amintiri din Copilărie”:
“[…] evident eu fiind de profil scenarist, predau scenaristică din 2007 de când am absolvit UNATC-ul, mi-a venit această idee să mă apuc să scriu ceva legat de Hospice. Întotdeauna este o provocare când vine vorba de a scrie despre Hospice, poveștile pot fi uneori triste și atunci trebuie să te duci spre acea zonă extrem de motivațională și inspirațională pe care foarte mulți din pacienții aflați la Hospice o au, în special copiii. Copiii sunt din punctul meu de vedere o forța naturii, o lecție de viață, deci absolut oricine interacționează cu acești copii minunați va învăța foarte multe lucruri despre viață și își va pune foarte multe întrebări legate de cum își duce existența și de cele mai multe ori se va considera norocos”
[…]
“Am îmbinat trei povești, deci sunt trei povești reale care se îmbină în această poveste a Marei și bineînțeles am căutat o variantă prin care să putem spune această poveste pe înțelesul și pe toleranța unui public cat se poate de larg și atunci a apărut această idee de realism magic, un gen care mie-mi place extrem de mult și care este foarte permisiv, îți permite să te joci și să spui niște lucruri pe care într-un realism tu n-ai putea să le spui și așa apărut această idee cu amintiri din copilărie”
[…]
“Proiectul a avut mai multe etape care cumva sa ne-au pus în cumpănă, a fost un drum foarte sinuos și nu unul ușor, adică noi n-am avut parte nici o finanțare de la stat, nu am reușit să obținem finanțare de la stat, ne-am asumat că vom face un film independent”
