Dreptul la replică

Dreptul la replică

-

promovare online

Printr-o circumstanță asupra căreia nu este locul aici să insistăm, redacția noastră a intrat în posesia unei copii a așa-zisului „dosar de deces” (în limba franceză) al marelui campion la șah Boris Afanasevici Balkin. Vă prezentăm mai jos fragmente din dosar, fragmente care vorbesc de la sine despre acest deces care a impresionat întreaga lume. (Baltimore Herald, 15 iunie 1948).

Dosar de deces

Nume: Boris Afanasevici Balkin
Vârsta: 56 de ani
Date de identificare: Intrare înregistrată cu semnătură la Hotel la Flanerie din Toulouse în 3 octombrie 1945. Document (legitimație) de apatrid eliberat de administrația de la Vichy în 14 decembrie 1943. Cetățenii anterioare deținute conform legitimației de apatrid: rusă (țaristă), sovietică, franceză, germană.
Stare civilă: necăsătorit (conform legitimației de apatrid)

1. Circumstanțele decesului: În dimineața zilei de 27 martie 1946, un membru al personalului a intrat în camera clientului hotelului. Acesta l-a găsit pe domnul Balkin fără suflare, în fotoliu, cu capul pe spate, îmbrăcat în palton. Pe masa din fața fotoliului erau resturile cinei din seara precedentă (oase de pește și două felii de pâine) și o tablă de șah cu piesele aranjate ordonat (în picioare, nedărâmate, chiar și cele care nu mai participau la joc), aparent dintr-o partidă deja începută, ajunsă spre final (vezi foto). Boris Afanasevici Balkin se prezenta deja intrat în rigor mortis. Angajatul a alertat conducerea hotelului, respectiv pe patronul acestuia, domnul Remus Flachier, care a anunțat jandarmeria și pe medicul hotelului. Potrivit medicului, decesul ar fi survenit la miezul nopții, dacă nu chiar mai devreme. Cadavrul a fost ridicat pentru autopsie, în vederea găsirii și stabilirii cauzei decesului.


2. Declarații și documente.

Patronul hotelului, domnul Remus Flachier. Îl cunoaște pe decedat doar de la data cazării. În primele trei luni și-a plătit regulat costul aferent sejurului, apoi au început întârzierile. La momentul de față, decedatul are restanțe de peste patruzeci de zile. Din acest motiv, de circa o lună, i s-au furnizat mai puține lemne de foc, iar masa i se mai acorda doar o dată pe zi. Declară că a primit asigurări de la domnul Balkin că restanțele vor fi achitate „în curând”, deoarece domnul Balkin ar fi urmat să își aranjeze un meci de șah cu un campion sovietic și să încaseze în acest sens un acont. Relațiile cu clientul s-au deteriorat suplimentar după ce acesta a refuzat să plaseze în custodia hotelului, ca gaj, o statuetă din bronz reprezentând-o, potrivit lui, pe „zeița șahului” și pe spatele căreia e gravat „Boris Afanasevici Balkin, Campion Mondial la Șah. Olanda, 1937”. Spune că domnul Balkin era în general liniștit, nu deranja, chiar dacă mai exagera cu băutura. Nu primea oaspeți, cu doar câteva rare excepții. A primit cinci apeluri telefonice internaționale, trei din Uniunea Sovietică și două din Statele Unite. A lipsit pe toată perioada cazării în două rânduri, aproximativ câte o săptămână de fiecare dată.

Domnul Frederik Torres, care s-a recomandat ca fiind un apropiat al decedatului. Insistă că domnul Balkin a fost un șahist „genial”, care a câștigat titlul de campion mondial înainte de război. În mod normal, nu ar fi ajuns în situația de a nu-și putea plăti hotelul dacă nu ar fi apărut complicații în urma divorțului. Știa de problemele lui financiare, dar nu le crezuse atât de acute. S-a oferit să facă demersurile necesare pentru achitarea restanțelor la hotel și pentru înmormântare. Se declară șocat de moartea prematură a domnului Balkin. Spune că starea de sănătate a domnului Balkin era într-adevăr deteriorată în utima vreme, dar că nu și-a închipuit că lucrurile stau așa de prost. Afirmă că nu exclude varianta otrăvirii, deși nu poate indica persoanele care i-ar fi vrut răul acestuia. Admite și că domnul Balkin era afectat de răcirea relațiilor dintre Aliați, care i-ar fi putut periclita planurile de disputare a unui meci pentru titlul mondial cu campionul sovietic Lubovnik (?). Are o teorie bizară despre poziția „resemnată” în care a fost găsit domnul Balkin, spune că acesta a fost un spirit ofensiv, „lupta până la capăt în fiecare partidă”, și că mai potrivit stilului său ar fi fost să fie găsit pe jos, opunându-se morții, ci nu culcat pe spate, cedând așa ușor. Nici el nu știe cum ar putea fi contactată familia domnului șahist.

Pierre Trudeau, îngrijitor. Spune că domnul Balkin era „ursuz” și „maniac”, după ce făcea curat în camera lui îl punea să mute piesele de șah după dictare. Nu îi displăcea, dar era rece în cameră și nici nu-i dădea și lui coniac.

Alți vizitatori sau cunoscuți nu au putut fi contactați până la data întocmirii prezentei versiuni a dosarului.


3. Scrisoare (în limba engleză) găsită în posesia domnului Balkin, în buzunarul interior al paltonului, într-un plic netimbrat. (corecturile domnului Balkin nu au fost reproduse, n. red.)

Către redacția publicației The New York Times
Domnilor redactori,

Eu mai întâi gândesc, apoi mut. Și sunt multe mutări într-o partidă. Dacă și în jurnalism s-ar fi aplicat acest principiu, prin care mai întâi gândești, apoi scrii un paragraf de articol de ziar, am fi trăit, desigur, într-o lume mult mai bine informată.

Dumneavoastră ați luat articolele publicate în Pariser Zeitung sub semnătura mea și fără să gândiți, le-ați prezentat ca fiind reprezentative pentru acreditarea ideii că am fost colaboratorul apropiat al ocupanților naziști. Sunt două observații aici. Distincția pe care am făcut-o între șahul arian și șahul semit îmi aparține și mi-o asum, dar vă atrag atenția că nu o puteți înțelege dacă nu sunteți șahiști. Dacă o scoateți din context și o prezentați public în mod brut, faceți un enorm deserviciu imaginii mele. Prin șahul arian înțeleg șahul ofensiv, al artei în desfășurare; prin cel semit, înțeleg șahul de rezistență, cel defensiv. Ambele stiluri sunt însă creatoare și legitime, ele se completează reciproc; eu însumi le-am practicat în cariera mea, chiar dacă am o predilecție pentru primul. În al doilea rând, îmi pare rău să constat încă o dată că de la distanța dumneavoastră reconfortantă, lată cât tot Atlanticul, este greu de manifestat o minimă empatie pentru cel prins în mareea nazistă. Eu am încercat să scap de ea, acceptând meciul revanșă cu protejatul dumneavoastră cubanez, dar răceala cu care au fost întâmpinate demersurile mele m-a țintuit aici. Așadar a trebuit să îmi apăr interesele în aceste circumstanțe și să îmi câștig existența cu mijloacele aflate la dispoziția mea: adică aceste biete piese din lemn, al căror secret nici în momentul de față, după o viață de șah, nu l-am pătruns. În plus, după cum probabil ar fi trebuit să aflați până acum, în ordinea lumii naziste un slav nu e chiar departe de un evreu. Cum ar putea fi pro-nazist un slav ca mine? După cum, chiar dacă am lucrat ca tehnocrat pentru Comintern, cum ar fi putut fi bolșevic un descendent al unei familii aristocrate țariste? Iată aspectele la care ar fi trebuit să vă gândiți înainte de a scrie.

Domnilor redactori,

Eu mereu am fugit de portăreii istoriei care vor să te țină departe de frumusețea lumii. Am plecat din Rusia sovietică din același motiv, pentru că am simțit că voi ajunge să nu mai am acces la toate satisfacțiile estetice pe care mi le-ar fi putut rezerva șahul. Am vrut și vreau să plec din Europa căci am simțit aceeași forță de claustrare. Pentru mine, mari diferențe între bolșevici și naziști nu sunt. Mi-e teamă însă că nici americanii nu sunt foarte departe, dacă au consimțit la sechestrarea mea în Europa năpădită de cele două pecingini. Cum pot fi eu, campion mondial la șah, un nazist sau un bolșevic, când eu permanent nu am vrut decât să protejez dreptul meu de a juca șah liber? Am mereu cu mine statueta oferită după câștigarea, a doua oară, a titlului mondial. În toți acești ani ai războiului, valoarea ei s-a redus tot mai mult, fizic ea însăși îmi pare acum mult mai mică decât atunci când am primit-o. Dar o port mereu cu mine, și nu voi renunța vreodată la ea, chiar dacă lumea nu îi mai recunoaște valoarea și simbolistica.

Domnilor redactori,

Sper să considerați suficiente aceste rânduri pentru ca în ocaziile care se prefigurează să faceți loc cuvenitelor, chiar dacă tacitelor, rectificări la articolul „Șahul arian al lui Balkin, în pericol de mat”, apărut în ziarul dumneavoastră vineri, 1 martie 1946. Nu sunt pro-nazist, pro-sovietic, pro-american sau pro-european, nu sunt arian, evreu, rus sau francez. Sunt cetățean liber al lumii șahului. Și vă scriu pentru că, în definitiv, nu e vorba numai de mine, ci de imaginea șahului pe care o reprezint la cel mai înalt nivel.

Cu sinceritate,
Al dumneavoastră,
Boris Balkin,
Toulouse, 17 martie 1946

P.S. Aș vrea să fiu mai explicit și să vă rog să rețineți precizările mele pentru referințele dumneavoastră profesionale din viitorul apropiat, pentru că în curând veți mai scrie despre mine. Am parafat o înțelegere pentru un meci cu campionul URSS și îmi veți îngădui, sper, să vă rog să folosiți cu înțelepciune, în relatările de pe parcursul meciului, sensul și mesajul declarațiilor pe care vi le trimit acum. Apoi, dacă doriți, vom putea discuta pe larg despre poziția și concepțiile mele în cadrul unui interviu amplu.

4. Inventar al posesiunilor decedatului din camera de la Hotel la Flanerie: set de piese de șah, din lemn, cu mici urme de uzură fizică; tablă de șah de 50 cm x 50 cm, cu un colț pătat; statuetă feminină din bronz înaltă de 35 de centimetri; patru cămăși, doi pantaloni, un palton și două costume; patru perechi de pantofi, stare medie de uzură; o pălărie de fetru; un pulover și diferite piese de lenjerie intimă; nouăsprezece cărți de șah în limbile rusă, germană, franceză și engleză; patru cărți de literatură (romane și poezii); două sticle de bourbon, neîncepute; legitimație de apatrid; trei agende cu notițe de șah și o agendă de întâlniri și scurte note personale; mai multe plicuri de corespondență primită; portofel de piele cu suma de 177 Reichsmarks; un flacon de parfum Victor Klotz.

(se dedică lui Alexander Alehin, campion mondial la șah)

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche și la revista Historia. Autor al volumelor „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” – editura Vremea, 2019 și „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” – editura Eikon, 2020.

Random posts

Un model de unificare românesc

Un gen de istoriografie de uz mediatic - tributară, bănuiesc, și patriotismului de paradă din timpul comunismului - perpetuează...

Recenzie carte business

ANUNT: Cautam redactor, colaborator pentru articole/recenzii de carte din domeniul business, managementul afacerilor, marketing, resurse umane, economic, finante, juridic, piata...

„Citiți, băieți, orice, numai citiți!”

Primesc pe e-mail tot felul de îndemnuri să citesc. Sosesc de la librăriile și editurile la ale căror newslettere...
promovare online

Matul lui Dilaram – o legendă veșnic vie, în șah și în viață

Viața este ca o partidă de șah, iar șahul este viața însăși. Această parafrază la o cunoscută maximă din lumea...

Planul Național de Redresare și Reziliență – o oportunitate pentru educație?

Ieri, începând cu ora 15.00, a avut loc la sediul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (și online), dezbaterea publică...
promovare online

business

promovare online:

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi