Azi pare desuet ca un realizator de radio sau de televiziune să fie venerat. Considerat infailibil. Urmărit cu sfinţenie, ediţie de ediţie. Dar așa îl descriu pe Cornel Chiriac cei ce au apucat să îi asculte emisiunea. „Metronom” a strălucit puțin dar intens. Ca şi viaţa lui Cornel Chiriac.
În jurul anilor ‘50 ai secolului trecut, tovarăşii din partea de est a Berlinului aveau o problemă. Radioul socialist nu mai făcea faţă concurenţei celui capitalist. Fiind în acelaşi oraş, oamenii puteau foarte uşor schimba frecvenţa şi pentru toţi era evident că marea majoritate prefera radioul american cu muzică nouă şi bună, celui sovietic, cu discursuri lungi despre politică şi viitorul socialist.
Două decenii mai târziu, în România, povestea se repetă. Oamenii aveau acelaşi obicei de a-și întoarce urechea după emisiunea mai bună. Emisiunea se chema „Metronom”. A început la un radio din est și când s-a mutat în vest, cu ea a plecat și publicul.
„Nicăieri în Europa nu poţi asculta un program mai bun”
„Metronom” a debutat la Radio România pe 10 iunie 1967, după cum povestea unul dintre corealizatorii ei de atunci, Geo Limbăşanu. Acesta prezenta muzica pop, în vreme ce Cornel Chiriac acoperea partea de jazz. Emisiunea suna „altfel”. Realizatorii promovau trupe româneşti în vogă sau în ascensiune – Phoenix, Sideral, Sfinx, Chromatic Grup, Mondial – sau difuzau discuri noi, occidentale. Cum, şi drepturile de autor? Cum, şi cenzura? Ar fi primele întrebări, de bun simţ de altfel, pe care le-ar pune un ascultător de azi. Însă problema copyright-ului nu avea acuitatea de acum, în vreme ce traseul melodiilor din occident la radio era neaşteptat, dar până la urmă explicabil. L-a descris Camil Petrescu junior, – fiul scriitorului, şi el un fost angajat la radio – în cartea semnată de Doru Ionescu, “Timpul chitarelor – Cornel Chiriac și Epoca Beat”.
„Poate că lumea – de ieri şi de azi – îşi închipuie cumva că radioul era, chiar în anii aşa-zisei libertăţi a deceniului ’60, o sursă inepuizabilă de discuri, de muzică bună”, spunea Camil Petrescu junior. „Departe de adevăr! Totul – sau aproape totul – era adus de fiii celor din Comitetul Central al Partidului Comunist Român. Noi, de pildă, eram prieteni cu băiatul lui Ianoş Fazekaş, jumătate din discurile difuzate la „Metronom” au fost de fapt ale lui. La fel şi în cazul lui Valentin Ceauşescu, fiul preşedintelui”. Ianoş Fazekaş era un lider comunist influent, pe atunci fiind viceprim-ministru. Iar situația descrisă vine să confirme teoria ulterioară a istoricului Stephen Kotkin, din cartea acestuia „Societatea necivilă”, în legătură cu rolul coroziv pentru sistem al „fiilor nomenclaturii”.
Cornel Chiriac
- Născut pe 9 mai 1942 în satul Uspenca, judeţul Cetatea Albă, în prezent în Ucraina
- Absolvent al Liceului “Nicolae Bălcescu” din Piteşti
- Angajat la Radio România între 1965-1969
- Critic muzical, producător de formații muzicale, publicist
- Angajat la “Europa Liberă” între 1969-1975, post de radio interzis în România comunistă
- Realizator al emisiunii “Metronom”, atât la Radio România cât şi la “Europa Liberă”
- Moare înjunghiat în noaptea de 4-5 martie 1975, la München
Cornel Chiriac devine din ce în ce mai îndrăzneţ. Intervine aici şi latura sa rebelă, descrisă de cei ce l-au cunoscut. Se arăta deranjat de tot ce însemna îngrădire, interdicţie, intruziune politică în muzica lui. O dată, ar fi izbucnit faţă de paznicii de la radio: „Ce faceţi mă aici, păziti mediocritatea comunistă?!” Într-o ediţie a „Metronomului” a introdus o piesă a lui Mircea Florian în care era vorba de un lup mare şi cinci lupi mici – aluzii la adresa URSS-ului şi a celorlalte ţări est-europene comuniste care au invadat Cehoslovacia în 1968. Deşi România nu a participat la intervenţia militară condusă de sovietici, difuzarea melodiei nu a picat bine. Însă când Chiriac a difuzat şi piesa Beatles „Back In USSR” a fost deja prea mult şi „Metronomul” a fost suspendat. Potrivit „Programului Radioteleviziunii” publicat în acea perioadă, emisiunea ajunsese să se difuzeze în fiecare marţi, pe programul I, de la ora 18.20 până la ora 19.00 şi în reluare probabil extinsă, duminica, pe programul II, de la ora 21.10 până la 22.10. Însă marţi, 17 septembrie 1968 – probabil ediţia în care a fost difuzată melodia Beatles-ilor – apare ultima menţionare din Program a „Metronomului”; pe 22 septembrie, duminică, nu s-a mai reluat, în locul ei difuzându-se „Muzică uşoară”. E greu de justificat decizia de suspendare a emisiunii, mai ales că Beatles au fost criticaţi în vest că au lansat o melodie vag pro-sovietică tocmai în anul invadării Cehoslovaciei. Dar a contat probabil şi atitudinea sfidătoare a lui Chiriac dar şi faptul că oricum Beatles erau reprezentanţii „occidentului decadent”, orice ar fi cântat.
Însă emisiunea „Metronom” avea să renască în curând, în vest. Cornel Chiriac a profitat de o invitaţie a unui cântăreţ cehoslovac, Waldemar Matuška, cu care se împrieteneşte la „Cerbul de Aur” din martie 1969. Ajunge la Praga – leit-motivul cehoslovac se confirmă, iată, din nou – şi de acolo în Austria. E recuperat dintr-un lagăr de refugiaţi de Noël Bernard, directorul postului „Europa Liberă”, care auzise că din România fugise „un tânăr muzicolog român foarte talentat, care făcuse emisiuni muzicale la Radio Bucureşti”. La „Europa Liberă”, postul finanţat de americani care emitea de la München şi pe care românii, comunişti sau nu, îl ascultau înverşunat, emisiunea cu acelaşi nume preluat de peste „Cortină” explodează. Sau în cuvintele lui Noël Bernard: „Din mai ‘69, undele hertziene aveau să poarte spre România şi în lumea largă unul dintre cele mai bune programe din lume (…) Într-o perioadă scurtă a devenit idolul unei mari părţi a tineretului din ţară. Dar nu numai din România! Primea scrisori din Cehoslovacia, din Bulgaria, din Ungaria, din Olanda, din Anglia, din Italia şi din multe alte ţări. Tineri care nu înţelegeau o iotă româneşte erau entuziasmaţi de muzica pe care o prezenta şi-i scriau, spunându-i că nicăieri în altă parte nu pot asculta un program mai bun”. Reţeta succesului lui Cornel Chiriac era dată de combinaţia dintre o voce radiofonică deosebită, o erudiţie vastă în domeniul său muzical şi o acribie profesională fără rabat.
În emisiunile de la „Europa Liberă”, Cornel Chiriac şi-a diversificat paleta de prezentări muzicale. Nu mai vorbea (aproape) numai de jazz, ca în România, ci şi de alte genuri de avangardă. Avea mai multe emisiuni pe săptămână şi îi îndemna pe ascultători să îi scrie pentru a le dedica melodii. Mulţi au ajuns în colimatorul securităţii pentru că au trimis scrisori – interceptate, desigur – pe adresa „Metronomului”. Chiriac mobiliza mai multă lume decât o făceau comentatorii politici ai postului.
Succesul a fost însă întrerupt brusc de sfârşitul violent al harismaticului realizator de radio. În martie 1975, el moare înjunghiat într-o parcare din München. Ucigaşul este prins şi condamnat dar speculaţiile privind implicarea Securităţii în asasinarea lui au apărut aproape instantaneu. „Metronomul” emigra pentru a doua oară, de data aceasta definitiv – în legendă.
„Trăiască RSR”
În arhiva radioului public din România nu mai există nicio înregistrare a emisiunii „Metronom”. Există însă un dosar cu câteva acte pe numele lui Cornel Chiriac. Sunt acte care privesc statutul său de angajat care nu au mai fost studiate şi publicate până acum. Unele dintre ele pot ajuta la stabilirea unor repere mai precise ale biografiei sale din perioada în care a activat în România.
De pildă, un ordin cu numărul 621 din 1966 precizează data la care Cornel Chiriac s-a angajat la radio. „Începând cu data de 16 octombrie 1966, CHIRIAC CORNEL se angajează la Direcţia Muzicală, post nr. 664, în funcţia de redactor III – stagiar, fiind retribuit cu salariu tarifar lunar de 750 lei”. Este vorba de angajarea permanentă, pentru că el fusese colaborator al radioului din 1965, după cum reiese dintr-o recomandare pentru angajare a Direcţiei Muzicale. „Tov. Cornel Chiriac colaborează din septembrie 1965 cu redacţia de muzică uşoară, asigurând toate emisiunile de jazz. Este autor de texte şi prezentator, a îmbogăţit fonoteca cu numeroase înregistrări muzicale aduse prin mijloace proprii. Emisiunile sale sunt realizate la un bun nivel publicistic şi radiofonic, pe o temeinică cunoaştere a genului. Propunem angajarea tov. Chiriac”. Solicitantul însuşi şi-a luat un fel de angajament (scris de mână): „Subsemnatul Chiriac M. Ionel-Corneliu, în prezent colaborator permanent al Redacţiei de muzică uşoară a Comitetului Radiodifuziunii, asigurând continuitatea programelor şi emisiunilor de muzică de jazz, vă rog să aprobaţi angajarea mea ca salariat permanent al acestei instituţii. Îmi revine obligaţia de a-mi perfecta în particular studiile muzicale de specialitate. Am absolvit doi ani la Facultatea de Filologie, secţia Limba şi Literatura Română, retrăgându-mă de la cursuri la sfârşitul anului al III-lea. Colaborez cu Redacţia de muzică uşoară de la data de 4 iulie 1965”, scrie el într-o adresă către preşedintele Radioteleviziunii Virgil Cazacu, adresă datată 8 iunie 1966. În aceeaşi zi, un alt angajament apare la dosar, necesar se pare în vederea angajării: „Declaraţie. Subsemnatul Chiriac Cornel, colaborator permanent al Redacţiei de Muzică Uşoară a Comitetului de Radioteleviziune declar că în cazul angajării mele ca salariat al acestei instituţii nu pretind locuinţă timp de cinci ani”. Declaraţia lui Cornel Chiriac e dublată de o altă declaraţie, notarială de această dată, prin care unchiul său Victor Bunea „îl primeşte în spaţiul său locativ” din cartierul bucureştean „Griviţa Roşie”.
Ulterior, Cornel Chiriac pare să fi obţinut o încadrare mai bună. Pe un „Referat” din 5 noiembrie 1966, semnat de Antoaneta Botez, apare apostila „De acord” în legătură cu recomandarea de trecere pe postul de redactor. „Tov. Cornel Chiriac a fost colaborator permanent al redacţiei de muzică uşoară în anii 1965-1966, perioadă în care a realizat o serie de emisiuni complexe ce s-au bucurat de aprecierea ascultătorilor („Jazz de ieri şi de azi”, „Întâlnire cu jazzul” etc.) În tot acest timp s-a putut verifica la tov. Cornel Chiriac cunoştinţele sale şi în privinţa repertoriului de muzică uşoară, talent în realizarea unor comperaje de bună calitate, fantezie în propunerile de noi forme de emisie, punctualitate în predarea materialelor. Colectivul redacţiei de muzică uşoară consideră că încadrarea ca redactor a tov. CORNEL CHIRIAC ar fi un real ajutor în muncă. El ar putea deveni curând un cadru de bază al redacţiei”, se mai arată în referat.
Dosarul de angajat la Radio România al lui Cornel Chiriac mai conţine şi corespondenţa realizatorului muzical cu conducerea în vederea plecării la Varşovia, la cel de-al X-lea Festival Internaţional de Jazz. Se întâmpla spre sfârşitul anului următor, când deja în cererile lui Cornel Chirac transpare o notă de nervozitate. Realizatorul de radio i se adresează preşedintelui Radioteleviziunii cerându-i „aprobarea eliberării unei adeverinţe”, care ar urma să ajungă „la Direcţia Generală a Miliţiei” şi prin care aceasta din urmă să poată conatata că radioul nu are nimic împotrivă ca el să plece în Polonia. Cererea lui Cornel Chiriac se încheie aparent ironic cu un sec „Trăiască PCR”, urmat de semnătură. La cerere e ataşat şi nelipsitul „Referat”. Direcţia muzicală recomanda plecarea lui Chiriac la Varşovia pentru că acolo e o manifestare „legată direct de activitatea pe care el o desfăşoară la radio” şi pentru că acesta va prezenta în cadrul simpozioanelor din capitala poloneză „o expunere exemplificată cu înregistrări” pe tema „Dezvoltarea muzicii de jazz româneşti pe temeiurile tradiţiilor muzicale ale poporului român şi crearea unei şcoli naţionale de jazz prin valorificarea elementului muzical folcloric”. Nu în ultimul rând e recunoscută activitatea sa în cadrul redacţiei: „se ocupă de doi ani de prezentarea ciclurilor de emisiuni despre estetica şi istoria jazzului precum şi a programelor de specialitate; efectuează de asemenea înregistrarea unor discuri ce lipsesc din fonoteca noastră”.
Ultima filă a dosarului de angajat al lui Cornel Chiriac – care e pusă de fapt prima, după regula „ultima sosită, prima îndosariată” – este despre „desfacerea contractului de muncă”. Datat 9 aprilie 1969, ordinul nr. 343 stabilea că „începând cu data de 26 martie 1969 se desface contractul de muncă al lui Chiriac Cornel”. Fostul angajat nu mai e numit „tovarăş”. Motivaţia e detaliată, evident, tot într-un referat: „3 Aprilie 1969. Chiriac Cornel Redactor III la Redacţia Actualităţi (sic!) nu s-a mai prezentat la serviciu din ziua de 26 martie 1969 iar din informaţiile pe care le avem nici nu s-a mai întors în ţară dintr-un voiaj făcut în străinătate. În consecinţă, vă rugăm a dispune desfacerea contractului de muncă”.
Foto: Conferința-Expoziție „Metronom 74”, Muzeul Cotroceni, 3 iulie 2018.
(Nota autorului. Articolul de față a fost publicat inițial în revista „Reporter Global” în iulie 2018; după ce am încheiat colaborarea cu revista, articolele mele au fost șterse de pe site-ul publicației, precum odinioară numele indezirabililor din media socialistă sau personajele căzute în dizgrație din fotografiile cu Stalin; în consecință, singurul loc în online în care acest articol mai poate fi citit este aici.)
