Lamentațiile au fost în zadar. Lista rușinii fără efect. Mia de lei de la doamna Keller din Anina a ajuns în alte portofele, numai între copertele revistei nu. Revista a dispărut de la Iași timp de aproape doi ani, iar când a reapărut, a făcut-o la Brăila, și fără căpitanul Anatol Ianovcic. Tot misterul dispariției și apariției e refăcut de același Mihail Sadoveanu, care i-a rămas patron spiritual. Cel material s-a reîncarnat, ajungând acum, la numărul 1/ iulie 1933, în persoana domnului D. C. Radacovici. Dar pentru că e cuprinzător și edificator, reproduc mai jos integral editorialul de revenire al lui Sadoveanu intitulat „Reapariția Revistei Romîne de Șah” (după cum remarcați, între timp s-au modificat și regulile de scriere ale limbii române, „â”-ul dispărând cu totul).
O revistă de şah la noi încă nu se poate face fără jertfe. Întemeietorul publicației de față a fost, cum se ştie, d. Anatole lanovcic dela Soroca. Venit în Iaşi ca să facă facultatea de agronomie, d. lanovcic a găsit sprijin în Cercul de Șah din laşi şi ajutoare harnice în unii şahişti ieşeni, între care s’a arătat a fi foarte devotat tînărul Aurel Lernovici, astăzi avocat la Cetatea-Albă. Revista s’a susținut astfel cîțiva ani, cu muncă și stăruință a redactorilor de aici şi cu colaborarea bunilor prieteni de aiurea. O parte din sprijinul bănesc l-a dat Asociația Romînă de Șah, prin președintele ei d. Ciulley. Abonații nu s’au arătat în stare să facă să dureze singurul organ șahist din țara noastră. Cu pricepere și devotament alcătuită, cunoscută şi lăudată în străinătate, Revista a fost totuși nevoită să-și întrerupă apariția. Redactorul ei prim s’a întors la Soroca, devotații ei au așteptat zile mai bune.
lată un alt credincios al artei intră în arenă, în serviciul unui nobil scop: căci, cum am arătat altădată aici, șahul este un campion în lupta contra nefericitelor jocuri de noroc, un binefăcător al ceasurilor de plictis, un animator al inteligenței. Tînărul şahist M. Augutstein are ca sprijinitor pe d. D. C. Radacovici din Brăila.
Mulțămim cu toții, cei care prețuim Șahul, domnului Radacovici pentru însuflețirea şi generozitatea sa. Datorită d-sale REVISTA ROMÎNĂ DE ŞAH mai poate străbate o etapă, pînă ce șahiștii romîni se vor învrednici să onoreze realmente numele breslei.
MIHAIL SADOVEANU
Așadar, noul prim-redactor al revistei este Milu Augutstein (și vechiul „ș” din numele acestuia s-a schimbat, devenind „s”). Cum își pune el amprenta pe noua serie? Din câte se pare, Augutstein nu e la fel de pasionat de problemistică precum Ianovcic; primul număr păstorit de el începe cu o lecție de șah practic, la tablă, mai exact cu cele mai recente dezvoltări teoretice. Trei pagini și jumătate sunt așadar ocupate de articolul „Deschiderea Colle. Cum a ajuns Colle la această deschidere. Examinarea diverselor sisteme”, în fapt o traducere după un articol al campionului olandez Max Euwe. Urmează partida prin corespondență I. Balogh – E. Busch (Passau – Germania), 1 – 0, comentată de câștigător pe larg, pe două pagini, „special pentru Revista Română de Șah”.
Nici acum revista nu trece la rubrica de studii și probleme. Urmează două articole, intitulate simetric „Viața șahistă în București” și „Viața șahistă în Iași”. Din primul aflăm că grație eforturilor energicului organizator de la clubul CFR, inginerul Aladar Kerry (foto), „în saloanele cafeului Wilson” în toamna anului 1931 s-a jucat un turneu câștigat de Iosif Mendelssohn, cu 9,5 puncte din unsprezece posibile, urmat de Mauriciu Wechsler (9), H. Taubmann (8), H. Silbermann (7), A. Grunblatt (6,5), Balla și Toma Popa (câte 6), Gaftonică (5), Vasilescu și Nicolau (3,5), Dumitrescu și Tarzinschi (1). Refăcând în continuare cronologia evenimentelor șahiste din perioada în care revista nu a apărut, articolul amintește și de meciul încheiat la egalitate dintre reprezentativele Bucureștiului și Timișoarei. Meciul s-a jucat la opt mese, în ianuarie 1932, în orașul bănățean. Pentru București au jucat, printre alții, Mendelssohn, Silbermann, Wechsler, iar pentru Timișoara Erdely, Tyroler, Boscovici. Mai departe, campionatul Bucureștiului pe 1932 a fost câștigat de „talentatul jucător H. Silbermann”, cu 5,5 puncte din șapte posibile. Pe locul doi s-a plasat „domnul Donegan, Consulul Statelor Unite”, la egalitate cu Toma Popa, amândoi cu câte 4,5 puncte. De unde se poate concluziona că Washingtonul trimitea la București diplomați interesanți, cu deschidere către activități intelectuale. Jucători importanți precum Mendelssohn, Loewenton sau Wechsler au terminat în partea a doua a clasamentului.
Revista trece apoi la relatarea privind desfășurarea campionatului capitalei pe anul 1933. Organizat de „domnul Chimist Căpitan Ion Gudju”, în calitate de președinte al Cercului de șah București, campionatul a fost câștigat tot de Silbermann, care „nu mai este o speranță, ci unul dintre cei mai calificați” jucători români. În stilul consacrat de A. Ianovcic, revista îi face campionului un portret profesional: „apreciem stilul său de joc pentru maturitatea lui în raport cu vîrsta, precum și pentru îndrăsneala cu care conduce atacul, indiferent de adversar”. Campionatul pe 1933 a fost cântecul de lebădă al consulului Donegan, „jucător rutinat, dîrz și trecut prin școala maeștrilor străini cu care s-a măsurat adeseori. Regretăm împreună cu șahiștii din București, plecarea sa din țara noastră”. Prezentarea individuală sau colectivă a prestației jucătorilor continuă. „D-nii Herland, Mendelssohn, Loewenton și Wechsler (…) ne-au dat încă o dată dovada forței și preciziunii jocului lor”, Toma Popa este „unul dintre cele mai puternice talente ce se ridică”, în vreme ce „Alexandrescu, Gheorghiu, Grunblatt și Thau (…) au în joc și combinații seriozitatea maeștrilor lor”. Despre Sergiu Thau, revista scrie că este „un tânăr și talentat problemist”. Peste doi ani, în 1935, Sergiu Thau a publicat ziarul Șah-Mat, primul din România dedicat exclusiv șahului, o apariție efemeră, cu numai cinci ediții. Mai târziu însă, S. Thau avea să devină unul dintre puținii autori din literatura română care au scris romane cu personaje pasionate de șah, „Strada Labirint” (două volume, 1972 și 1977) și „Jurnalul unui jucător de șah și în timpul liber matematician” (2015). Revista publică apoi șapte partide comentate din campionatul Bucureștiului pe anul 1933, plus un bonus de adio, victoria consulului Donegan la von Palda, într-o partidă jucată în 1928 la Viena.
O informație strecurată în articol este că un grup de trei persoane, A. Kerry, maiorul C. Caraman, „sufletul mișcării șahiste din Iași” (foto) și M. Wechsler, „au luat inițiativa reorganizării Federațiunii Romîne de Șah pe alte baze”. Nu sunt date mai multe detalii, ci doar mențiunea că „se vor forma mai multe federațiuni regionale, reunite în Federațiunea Romînă de Șah cu sediul la București”. Celelalte sedii federale vor fi la Timișoara și Iași, unde deja „s-au format comitetele respective de organizare”.
Sunt de fapt exact orașele despre care revista a relatat în acest număr. În celălalt articol, „Viața șahistă în Iași”, semnat de Paul Leibovici, sunt anunțate alte „inițiative energice” de reorganizare a vieții șahiste, al căror succes s-a văzut odată cu campionatul orașului pe anul 1933. Titlul de campion a fost câștigat de Traian Ichim, „un tânăr jucător de numai 18 ani, calm și rezistent” (foto).
Abia în pagina 15 a revistei (din totalul de douăzeci) apare și secțiunea de studii și probleme. Subsecțiunea de „Probleme cu joc regulat” este îngrijită și semnată de Anatol Ianovcic, „Ing.-Agr., Soroca”, nimeni altul decât fondatorul revistei, „Studiile” sunt editate de Hermann Giniger din Cernăuți, în vreme ce de problemele feerice se ocupă Paul Leibovici din Iași. Este păstrată pe ultima pagină și rubrica „Cronica șahistă”, din care aflăm că la București a avut loc un meci tur-retur între cluburile CFR București și CFR Iași (7-5, scor agregat); la Iași, Traian Ichim l-a învins pe redactorul revistei Milu Augutstein, cu 3,5 la 0,5 într-un meci amical; tot Milu Augutstein este campion al Brăilei la șah pe anul 1933, în urma turneului în care s-a plasat înaintea altor zece jucători, printre care Carol Fein, Constantin Menciu și A. Iscovici; iar campion al Bucovinei pe anul 1933 este Iacob Silberman din Cernăuți. Rubrica se încheie cu știri externe, grupate pe o coloană alăturată celei dedicate știrilor interne din care tocmai am extras informațiile prezentate.
____________
Ilustrații: stere.ro
