Reașezarea conținutului revistei este confirmată și în această ediție 6/ iunie 1927. Frontispiciul indică din nou calitatea oficială de organ de presă al Federației Române de Șah, îi evidențiază pe cei doi corifei ai publicației, directorul Mihail Sadoveanu și fondatorul Anatole Ianovcic, și precizează componența redacției și adresa acesteia. Dispunerea conținutului editorial respectă aceeași ordine: articol de fond, partide de șah, zona de studii și probleme, secțiunea de știri, la care în această ediție s-a adăugat și o rubrică de „Comunicări” din partea patronului. Articolul de deschidere se referă la partidele lui Wilhelm Steinitz și are – nu întâmplător – supratitlul „Din curiozitățile șahului”. Articolul analizează prin exemple de partide și mutări felul în care „absolutismul ideilor sale” l-a condus pe Steinitz la o „manie care-l făcea să comită multe greșeli” și la un „fel bizar de a juca”. Articolul nu este semnat și constă de fapt din mai multe traduceri ale unor comentarii ale partidelor lui Steinitz publicate în presa de limbă germană și engleză. Jos, în cea de-a doua pagină a revistei, apare un anunț sec și bizar, care nu e însoțit de nicio explicație, pe care îl reproducem ca atare: „Nerefuzând două numere din Revista noastră, vă considerăm abonat.”
Revista publică trei partide jucate în România: M. Wechsler – S. Herland (0,5 – 0,5), C. Seneca – L. Loewenton (0 – 1) și S. Herland – M. Wechsler (1 – 0), toate jucate în cadrul puternicului campionat pe anul în curs al Cercului de șah „Sfatul Negustoresc” din București. Câștigător detașat al concursului a fost campionul național S. Herland, care din cele opt partide jucate, a lăsat doar două remize. Din competițiile internaționale, revista rămâne la Turneul de la New York, cu Capablanca – Spielmann (1 – 0) și Alehin – Marshall (1 – 0). Componistica ocupă șase pagini.
La rubrica „Cronica șahistă”, cu excepția primei notițe, care se referă la turneul deja menționat al clubului „Sfatul negustoresc”, sunt doar știri externe. Atrag atenția detalii ale vieții competiționale din acea perioadă. De exemplu, la turneul de la New York au fost acordate patru premii de frumusețe răsplătite cu sume între 50 și 100 de dolari fiecare: locul 1 l-a luat Capablanca, locul II l-a luat Alehin. Campionatul Poloniei, jucat la Lodz, a fost câștigat de Akiba Rubinstein, iar campioana Franței în 1927 a fost domnișoara Schwartzmann, în vreme ce în același concurs, pe locul șase s-a clasat doamna Schwartzmann, iar pe locul șapte, doamna Gudju. Ultimul nume e scris chiar așa, cu italice, voind probabil a arăta – fără a menționa explicit – că este vorba de o șahistă din familia Gudju.
La final, sunt publicate două comunicări din partea Federației, una despre plata cotizațiilor, iar cealaltă referindu-se la strângerea informațiilor privind cluburile de șah din țară, informații cerute de Federația Internațională de Șah. În unul dintre anunțurile de pe coperta III, redacția se scuză că numărul de față al revistei a apărut cu întârziere; „toate tipografiile au fost supraîncărcate cu lucru din cauza alegerilor”. Pare a fi una dintre consecințele mutării redacției într-un oraș mare; la Soroca probabil revista nu ar fi avut această problemă tipografică.
