Anul 1927 începe cu o veste foarte bună pentru revistă. Ea devine publicația oficială a Federației Române de Șah, în urma unei decizii luate la Congresul FRȘ din decembrie 1926. Anunțul apare pe prima pagină a numărului 1/ 15 ianuarie 1927, laolaltă cu lamentația obișnuită privind greutățile întâmpinate până în prezent, dar și cu aproximările de ortografie și de exprimare cu care ne-am obișnuit:
„Revista de Șah întră în al 3-lea an de existență! Cele expirate 2 ani au fost foarte grele, ceeace se remarcase de mai multe ori de către Redacția, și dacă continuăm opera noastră mai departe, aceasta se datorește numai faptului, că în momente de cea mai mare criză materială, Revista a fost susținută de câți-va prieteni ei adevărați. Multe scrisori încurajătoare ne dovedesc că noi am apucat calea bună și sperăm că numărul prietenilor Revistei, mărindu-se treptat, ne asigură un bun viitor, mai cu seamă având în vedere faptul că la recentul congres al Federației Române Șahiste, care s‘a ținut în zilele de Crăciun la Sibiu, <Revista de Șah> a fost adoptată ca organ oficial al F.R.Ș.”
Paginile 2-8 ale revistei sunt rezervate problemelor de șah. Primele trei pagini sunt ocupate de un articol pe tema „change mat” pe care autorul, C. Gavrilov, proaspăt laureat al concursului de dezlegări al revistei, îl dedică „d-lor A. Ianovcic și dr. Fr. Rduch”. Rubrica de probleme „cu joc regulat” are un redactor, și anume dr. Francisc Rduch, căruia i se publică și unele „date personale”, respectiv adresa: „Cernăuți (Bucovina), str. 11 Noembrie nr. 24”. De asemenea, rubrica de „Probleme feerice” are și ea un editor, respectiv Iosif Schlarko din Timișoara, căruia cititorii îi pot scrie pe adresa simplă „fabrica Leda”. Paginile rezervate partidelor sunt cinci la număr, toate disputate de jucători din străinătate.
Revista publică un articol despre anunțul privind meciul pentru titlul mondial dintre Alehin și Capablanca. „Capablanca trăia din 1921 fără a fi pretins altcineva la titlul lui de campion mondial”, arată articolul, însă acum lucrurile se schimbă. Spunând că nu se încumetă să facă un pronostic, revista le oferă cititorilor savuroasele portrete de jucători care vor constitui una dintre mărcile sale (fragmentele de mai jos reproduc exact textul din revistă, inclusiv dezacordurile și celelalte greșeli de redactare). La finalul lor, apare precizarea „După Vossische Zeitung”.
„Jose Raul Capablanca s‘a născut în 1888 19 Noembrie pe insula Cuba. Cu toate că C., după origină, e indigenul sudic, însă este un realist liniștit și prudent. În arta șahului apare ca reprezentantul clasicismului, ca și dr. Lasker. El își creează liniștit și încet o poziție solidă și în acelaș timp, cu minunată capacitate, se folosește de cea mai mică slăbiciune în poziția adversarului, de cea mai mică greșală a lui! Just și repede pătrunde situația dată și găsește iute răspunsul cel mai bun acolo, unde alții se gândesc. Aceasta îl face un jucător foarte tare! Întotdeauna își reprezintă foarte clar și exact toate planurile adversarului, iar combinațiile sale le prevede departe și le socotește just! Dar totodată C. nu este un novator, el n‘a dat nici-o idee nouă artei șahului; el este numai un admirabil cunoscător și interpret a celor ce au creeat alții! Jocul lui e lipsit de strălucire, el nu se distinge prin frumusețe, pretutindeni se observă simplă socoteală afaceristă, dar totuși uneori el joacă elegant!
Cu toate că C. e clasic, el foarte bine cunoaște și stilul jocului contemporan, așa numitul hypermodernism, strălucitul reprezentant căruia este adversarul său dr. Alechin. A câștiga la C. e foarte greu!”
„Dr. Alexandr A. Alechin (de origină rusă, născ. În 1892) e opus lui C. E un caracter vivace. El creează idei noi, face planuri mari și are curaj a merge contra tradiției. A. e novator mare, de rară putere creatoare. De n‘ar fi el teoria șahului n‘ar fi avut mult, ce are acum. A. e genial! Jocul lui e frumos, sclipitor și elegant! Fantezia lui e în veșnică agitare și dese ori în timpul jocului inventează ceva atât de nou și neobișnuit, că adversarul său se derutează și pierde! Și iată, dacă fanteziei lui îi va reuși de a creia ceva, ce mintea rece și prudentă a lui C. nu va descifra, el va învinge! Matchul acesta va fi un fel de luptă între mașină și rațiunea omenească! Iar în jocul simplu și metodic A. e mai slab decât C. În concluzie, să reamintim despre întâlnirile trecute între A. și C.: partide serioase n‘au jucat decât 6. În 1914 la Petersburg C. a câștigat 2 și a remizat 1; în 1922 la Londra – 1 remiză și la New-York, 1924 iarăși 2 remize. Deci din 6 partide C. a câștigat 2 și 4 au fost remize, care rezultat nu decide nimic!”
Judecând după numărul de semne de exclamare din fiecare fragment, putem estima cu cine ține de fapt redacția revistei.
La rubrica „Cronica șahistă” este anunțat primul campion al României Mari la șah: este vorba de Alexandr Tyroler din Timișoara, care s-a impus cu șase puncte din șapte posibile în turneul desfășurat cu prilejul Congresului FRȘ, la care au mai participat Zeno Proca din București, dr. Ioan Balogh din Miercurea Ciuc, Aurel Lernovici din Iași, G. Kuttler din Sibiu, A. Roth din Brașov, A. Martzi din Sibiu și lt.-col. Sempronius Luca din Arad. Știrea nu pare să aibă locul proeminent meritat în economia revistei; o posibilă explicație pare a veni chiar din conținutul ei: „Observăm că primul campionat al țării nu-l putem considera pe deplin reușit din cauză că n‘au fost reprezentate toate provinciile României. Asemenea e lucru foarte regretabil că n‘au luat parte unii din maeștrii noștri renumiți, ca: dr. N. Brody, dr. A. Delanoff, S. Herland, ing. L. Loewenton, I. Mendelssohn, dr. Kahane, I. Schlarko.”
_____________
Ilustrație: stere.ro
